Planul de înzestrare nu se pupă cu planul de pensionare

Demisia fostului ministru al Apărării, Adrian Țuțuianu, pe motiv că a speriat degeaba NATO și aliații ca nu mai sunt bani de salarii pentru oastea română, în vreme ce ne angajăm să rupem norii cu achiziția a zeci de avioane de luptă F-16, rachete Patriot, elicoptere de atac Bell și sisteme aer-sol HIMARS ultraperformante, reprezintă doar pata de culoare aruncată pe un destin chinuit al armatei române și a militarilor săi. Explicațiile în avalanșă date de premier și reconfirmate de noua conducere – interimară – a Ministerului Apărării, dau speranțe că militarii români își vor primi, pe 15 septembrie, drepturile bănești. Presiunile asupra bugetului apărării vor fi din ce în ce mai mari și vin din cel puțin trei direcții:  majorarea începând cu 1 ianuarie 2018, a salariilor personalului militar prin adoptarea, de la 1 iulie 2017, a Legii salarizării unitare; onorarea angajamentelor de plată pentru achiziționarea de armament american și francez, necesar înzestrării armatei române, în regim gradual până în 2020, în valoare de 9,3 miliarde euro, dar și pensionarea anticipată, în regim de șmecherie galonată, a peste 50 de persoane cu funcții înalte din sistemul militar și nu numai. Nu vorbim despre pensiile mari pe care le vor primi o mână de oameni de la vârful armatei române și al serviciilor de informații, profitând de conjuncturile vremii. Poate că zecile de ani petrecuți în cazărmi, în teatrele de operațiuni sau în misiuni dramatice fac să merite căutarea profitului privilegiat, pe ultima sută de metri. Ceea ce îngrijorează este tentația unor profesioniști de a se scoate din sistem de bunăvoie. Acești bravi generali își dau jos haina militară exact când România pare a se îndrepta spre un timp al războiului și confruntării, care pare din ce în ce mai aproape.

Reduta flancului estic al NATO și fasolea la gamelă

Alocarea în exercițiul bugetar 2017-2018 a unui procent de 2,18 % din bugetul consolidat pentru armata română și înzestrarea acesteia, mai mult decât în orice an de după aderarea României la NATO, direcționarea a 35 % din bugetul armatei României pentru achiziția de armament, echipamente militare, sisteme ofensive, aparatură de înaltă tehnologie militară, sunt cifre care spun multe. După organizarea a nu mai puțin de trei ședințe CSAT (ianuarie, martie, august) doar în acest an, și doar până acum, în principal pe teme de înzestrare a sistemului de apărare și securitate, este evident că ne pregătim, alături de aliați, la posibile momente extreme pentru România. Aceste momente prind domeniul apărării pe picior de modernizare și înzestrare, după ce a fost batjocorit de zeci de ani de guvernările succesive ale României. Așa batjocorit, sistemul de apărare și securitate al României ne-a băgat în NATO în 2004 și va fi o redută a flancului estic al Alianței Nord-Atlantice. Și asta, chiar dacă mai sunt și vor mai fi întârzieri cu fasolea, la gamela soldatului român.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

 

 

Urmărește-ne pe Google News