Diplomații lor și diplomații noștri. Faza pe judecata rațională

Mai mult, plecând de la o astfel de enormitate, Levente Magyar a anunțat că Ungaria își retrage sprijinul pentru aderarea României la organisme internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Pe 8 septembrie, are loc votul privind aderarea României, iar regula aderării este votul în unanimitate. Dar Ungaria zice că nu ne va sprijini, deși la București, cu câteva zile în urmă ministrul ungar de externe a promis susținere și vot pentru aderare. MAE român vine cu o reacție echilibrată, încercând să explice că în România justiția e independentă și toate instituțiile de învățământ  trebuie să respecte fără excepție legea română. Nimic mai simplu. Și asta pentru că la noi nu e campanie electorală.

O gâlceavă etnicistă are întotdeauna mai mulți responsabili

Pe de o parte, ce avem, până acum? Ungaria vecină, care se victimizează și apoi trece la măsuri de retorsiune absurde. Judecând după amploarea pe care au luat-o evenimentele, îți vine să spui că povestea liceului romano-catolic de la Târgu Mureș nu este decât pretextul așteptat cu nervozitate, pentru o strategie cu bătaie mai lungă. Scenarii autonomiste și independentiste circulă masiv în capul extremiștilor de la Budapesta, așa că nu strică să căscăm bine ochii la asemenea ”smetii retorice” aruncate de oficiali maghiari. Mai ales că retorica de campanie electorală se pretează la declarații dure, supralicitate.

Pe de altă parte, ce mai avem, la pachet cu frisonul naționalist maghiar de neînțeles, până una alta? Mai avem un exemplu de cum se mișcă justiția la noi. Adică poticnit, împiedicat, cu o lentoare ucigătoare, care complică mereu lucrurile.  Cazul liceului confesional romano-catolic începe din 2015, de când au fost înregistrate primele suspiciuni de operațiuni ilegale, chiar de la înființare. De doi ani de zile, parchetul, instanțele civile și penale sunt chemate să lămurească cum de s-a ajuns la înființarea ilegală a unei unități școlare, cum de s-au alocat bani de la consiliul local, totul plecând de la o minciună fără acoperire în acte, spusă de un oficial român, ca să fim bine înțeleși, și crezută de un întreg consiliu local. Un astfel de caz sensibil pentru comunitatea din Târgu Mureș ar fi trebuit judecat cu celeritate, încă de acum doi ani. Nici pomeneală. A naibii potriveală mai e și asta, să dai sentință de suspendare a cursurilor unei unități de învățământ, cu cinci zile înainte de începerea anului școlar. Efectul judecării cu viteza melcului a acestui caz este mitingul de 2000 de maghiari, desfășurat în fața Prefecturii Mureș. Este evident însă că nu la prefectură se află responsabilitatea deciziei judecătorești, ci chiar în mâna completului care a judecat speța. În mâna judecătorului independent, care a analizat faptele și a dispus o soluție. O astfel de soluție de instanță, care oricum nu trebuie comentată, dată pe 5 septembrie, a întrunit însă tot concursul de împrejurări nefericite, care a făcut ca minți aprinse la Târgu Mureș și inflamate la Budapesta să producă o mare ciondăneală româno-maghiară, cu reverberații internaționale total neproductive.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

 
 

Urmărește-ne pe Google News