Marea problemă a premierilor PSD este chiar președintele PSD

Aerul de la Palatul Victoria o fi de vină, pentru aceste ”lepădări” ale premierilor numiți politic de șeful de partid? După Sorin Grindeanu, Mihai Tudose este al doilea premier PSD care se dezice de ordinele lui Dragnea, și îl înfruntă public. Ce să fie? În mod categoric, aerul din PSD este de vină. Ierarhia de fier, cultul absolut pentru șef, cariera măsurată strict după nivelul de obediență și după numărul compromisurilor de toate felurile, creează un mediu etanș, sufocant, de loialități mafiotizate, menit să securizeze nominalizările partidului în instituțiile statului. Oriunde ar ajunge pe funcții, pesediștii trecuți prin școala de partid a bătrânului cadrist Octav Cozmâncă nu crâcnesc, la ordinele șefului de partid. Oricare ar fi acelea. Sorin Grindeanu nu a fost așa. Și nici Mihai Tudose nu este așa. Ajunși în fruntea Executivului României, acești politicieni cu vechime au realizat că țara nu înseamnă doar PSD, doar sete de putere și de acaparare. Primul-ministru vede multe, află multe și își scoate repede ochelarii de cal, devenind solidar cu măsurile vitale ale unui guvern care îi poartă numele în istorie. Problemele nenumărate ale țării sunt mult mai diverse, mai complexe și mai urgente, dacă le raportăm la ”pohtele” sultanului PSD, Liviu Dragnea.

Turneul lui Dragnea în Moldova – pentru ”reînnoirea jurămintelor”

Lepădarea de șeful de partid a lui Grindeanu, și, mai nou, a lui Tudose, demonstrează, în fapt, că președintele PSD și-a atins pragul maxim de incompetență – ca lider de mare partid politic, aflat la guvernare. Depășit de situație, Dragnea va fi tentat  să își reteze din nou mâna, forțând trântirea lui Tudose, convins fiind că mâna îi va crește la loc, prin găsirea altui ”premier-marionetă”. Nu degeaba, Liviu Dragnea a pornit într-un turneu prin Moldova pesedistă, pentru ”reînnoirea jurămintelor”. E vorba de posibile înțelegeri, ”deal”-uri, contracte de loialitate pe care le va pune pe masa întâlnirilor cu șefuleții din teritoriu.

”Gruparea Tudose” din PSD – mai reală și mai realistă

Apele par a se despărți în PSD, în ceea ce îl privește pe Liviu Dragnea. Prestația din ce în ce mai fermă a lui Mihai Tudose, în postura de prim-ministru, deschide un câmp de luptă frontal în partid. ”Gruparea Tudose”, cădelnițată de ceva vreme, fără consistență inițială, îl poate revendica deschis pe cel care îi poartă numele. Tudose nu mai are ce pierde, după ”greșeala” de a-și înfrunta și bombăni șeful politic, în mod repetat. Ștacheta sa de lider a urcat deja și amenință cea mai înaltă poziție din partid.  

Un pesedist, tot pesedist rămâne

Să amintim totuși, un adevăr axiomatic: un pesedist, tot rămâne pesedist. Cine se amăgește cu ideea că năpârlirea PSD de Dragnea și oamenii lui va duce la scindarea partidului, sau la slăbirea acestuia, trebuie să aștepte mult și bine. Mihai Tudose nu repezintă defel forțe străine în PSD: el e cel care – prin realism și un mai mare auto-control – poate menține impresia bună a partidului, spre satisfacția ”poporului PSD” și a atârnaților pe lângă acesta. Dacă planul ”grupării Tudose” va fi lepădarea de Dragnea și acoliții lui, țara va scăpa de Dragnea, într-un final. Dar de PSD, ca partid nu va scăpa. În veci.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).


Citește și: 

Urmărește-ne pe Google News