Peste 1.100 de morți și niciun vinovat
Cei 28 de ani care ne despart de evenimentele din Decembrie 1989 sunt un labirint imposibil de descifrat, până acum: mărturii, mărturisiri, denunțuri, acuzații și dezvăluiri, rapoarte, rechizitorii, scenarii. Puține certitudini, multe linii de fugă și o frustrare imensă, reportată de la an la an. O intrigă monumentală a fost creată în jurul celui mai sângeros eveniment de după cel de-al Doilea Război Mondial: crimele din Decembrie 1989, o dată cu despărțirea formală a României de regimul comunist dictatorial. Este absolut lăudabil că autoritățile române au continuat munca de investigație, în ciuda eforturilor de ecranare a probelor relevante, operate constant, inclusiv de faimoasele ”Comisii parlamentare de cercetare a evenimentelor din Decembrie 1989”.
Procurorii induc informații noi despre o diversiune militară, despre un sunet cu efect de panică, emis printre manifestanți, sau despre descinderea unor autovehicule blindate prin orașe, ca parte a unui plan de gherilă urbană, utilizat și în alte circumstanțe, în anumite părți ale globului. Capetele de informație oferite de raportul Parchetului General pot duce spre o implicare insidioasă a forțelor invizibile de sorginte estică și din proximitatea granițelor naționale.
Ștafeta de la eșalonul unu, la eșalonul doi comunist – sport sângeros și criminal cu poporul
Aceasta este o ipoteză menită să răstoarne uriașa regie pusă în scenă de organizatorii din umbră ai evenimentelor din Decembrie 1989. Cartea de istorie din Decembrie 1989 încă evocă, de 28 de ani, eroismul românilor, protestele uriașe și revolta populară anti-ceaușistă de proporții, sacrificiile tinerilor împușcați fix în mijlocul frunții, pe străzile patriei, laudă imensa empatie occidental în demantelarea regimului scelerat al Ceaușeștilor și închide evocarea, prin statuarea și legitimarea noului regim al lui Ion Iliescu – drept o ”emanație” a nemulțumirii populare, a românilor sătui de dictatură.
Azimut negru al procurorilor, în cazul evenimentelor din Decembrie 1989
Noile pagini ale procurorilor duc spre o cu totul altă interpretare: activitățile care preced luna decembrie 1989, zilele premergătoare și cele de desfășurare a ”Revoluției” sunt febrile. Dezinformări grosiere la TVR și dinspre comandamentele militare, presiuni de la vârful armatei pentru dispozitivul militar de la Târgoviște, imitatoare de propagat panică în mulțimi – achiziționate încă din 1987, prin armată, de la ruși – mașini blindate, tancuri scoase pe străzi.
Scenariul care se întrevede aduce mai degrabă cu o răfuială cruntă a Moscovei față de liderul comunist, din ce în ce mai naționalist, mai paranoic și mai neascultător care devenise Nicolae Ceaușescu. Eliminarea fizică a Ceaușeștilor pare să fi fost o decizie luată cu mult înainte de fatidicul 25 decembrie 1989. O nouă garnitură de ”comuniști cu față umană” urma să ia locul primului eșalon de politruci ceaușiști. O preluare cu voie de la Kremlin, și nu numai. Fostul șef al contraspionajului românesc, Filip Teodorescu, afirma, în presa din 2016, că în 1989 primise informația asasinării soților Ceaușescu, din surse occidentale de intelligence, puse la curent de surse estice de informații. La cel de-al 14-lea Congres al PCR, din 20 noiembrie, soarta Ceaușeștilor fusese pecetluită. Și Moscova, dar și Occidentul ar fi vrut scoaterea definitivă din joc a dictatorilor români.
Dar cu poporul, ce-ați avut?
Ceaușescu a condus România 24 de ani și 9 luni. Cultul personalității, pe model asiatic, a luat mințile cuplului prezidențial. Cu totul, țara a suferit 42 de ani de sistem totalitar de stânga.
Și pentru că poate nu suferise prea mult, poporului român i s-au administrat severele, misterioasele și sângeroasele evenimentele din Decembrie 1989.
Sunt de acord că mulți – dinăuntru și dinafară -, au vrut ca familia Ceaușescu să fie eliminată din jocul puterii.
Dar cu românii, ce-ați avut? Vremea minciunii pare să treacă. Vrem să îi vedem la față pe criminali. România, românii merită asta.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. ”Cătușiada” DNA – sub asediul puterii politice, cu pretextul unei directive UE
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Regele pe catafalc, legile Justiției la votul final
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Plumbul din stiloul lui Trump, deasupra Ierusalimului
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Drum lin la Ceruri, bunul nostru Rege!
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Asediu total al PSD-ALDE împotriva economiei de piață și a statului de drept
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Bani, averi colosale și influență – paradisurile fiscale care batjocoresc planeta
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Atentat terorist în America: de la Loteria Vizelor, la ”Loteria Viselor”?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pierdut senator PSD, între rezistența anticomunistă din munți și ”banditismul” românesc interbelic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Scoate CSM castanele fierbinți în locul lui Tudorel Toader? Capul lui Kovesi atârnă și de ”avizul consultativ” suprem