Rectificarea suspectă a ajuns de unde a plecat: în curtea Guvernului
Între o democraţie funcţională, puterea executivă, adică Guvernul României, nu este chiar de capul lui, oricât şi-ar dori PSD-ALDE să prăduiască banii contribuabililor, fără să răspundă de ce şi cum o fac. De pildă, Legea Bugetului de Stat trebuie asumată prin vot, de puterea legislativă, adică de Parlamentul României. Tot astfel, o rectificare bugetară, oricât de tardivă şi inexplicabilă este, trebuie avizată de CSAT, şi apoi votată în Parlament, deoarece este vorba de realocarea unor sume imense, care provin din taxele şi impozitele plătite de români. Răspunderea este enormă şi atrage sancţiuni grave.
Cu şedinţa CSAT convocată şi neînchisă, din cauza neclarităţilor rectificării bugetare, Guvernul alege calea scurtă şi creează un precedent periculos
Asmuţită şi de căruntul pletos de la Finanţe, Dăncilă şi-a pus singură gâtul în laţul unei instanţe de contencios administrativ. Premieriţa a spus că „şi-a îndeplinit obligaţia de a cere CSAT un punct de vedere” şi că va asuma răspunderea Guvernului. Numai că legea Bugetului prevede avizul CSAT, pozitiv sau negativ, pentru sumele alocate instituţiilor din domeniul securităţii naţionale. Acest aviz nu a fost încă dat. Preşedintele Iohannis a suspendat şedinţa CSAT, în mod neuzual, şi i-a invitat joi, 6 septembrie, pe membrii din CSAT ai Guvernului, pentru obţinerea avizului legal.
Hăis şi cea între palatele Cotroceni şi Victoriei – bugetul naţional nu rezistă
Anturajul guvernamental a fost însă de altă părere. Invocând o decizie CCR din 2015 şi anii precedenţi – scoasă de la naftalină de neobositul în rele, Tudorel Toader – şi potrivit căreia Guvernul poate adopta o rectificare bugetară, după ce în prealabil a solicitat avizul CSAT, chiar dacă ulterior nu îl mai primeşte, aflăm că Executivul poate şi să centreze, şi să dea şi cu capul. Este pentru prima dată, când o astfel de măsură guvernamentală discreţionară perturbă consensualitatea în luarea deciziilor şi ordinea instituţională, în cheltuirea banului public din România.
Mai mult, asumarea răspunderii exclusiv, de către Guvern, pentru rectificarea bugetară, fără acordul legal al Parlamentului, reprezintă un abuz în sine, care va duce la plângeri penale întemeiate, împotriva Guvernului Dăncilă. Singurul apel posibil, în această situaţie, este către marele absent şi indiferent al statului român, sinecuristul Victor Ciordea, Avocatul Poporului. Acesta nu a mişcat un deget în apărarea protestatarilor gazaţi şi brutalizaţi de jandarmerie, pe 10 august. De ce ar face-o acum? Timpul trece, leafa merge.
Coabitarea între palatele puterii a fost făută praf şi pulbere
Ruptura dintre PSD şi preşedintele Iohannis are loc violent, cu forţarea, de ambele părţi, a fundamentului juridic şi administrativ al statului român. Preşedintele alege o soluţie în premieră – suspendarea unei şedinţe CSAT -, iar Guvernul alege o repliere în premieră – asumarea rectificării bugetare, fără avizele CSAT.
Bugetul de Stat 2018 al PSD – croit prost de la început, a ajuns doar pentru 9 luni, din totalul celor 12 luni calendaristice
Dar să nu uităm de unde a plecat acest carusel al trecerii peste toate liniile roşii, în politica românească: croirea strâmbă a bugetului de stat 2018, prin care PSD-ALDE au proiectat un parcurs financiar total nesustenabil al banului public, cu moment de criză de lichidităţi spre sfârşitul anului. Adică fix în septembrie, luna rectificării impuse cu forcepsul.
Pesediştii au vrut să arunce pisica moartă a minciunilor şi abuzurilor asupra banului public, spre Palatul Cotroceni. Nu le-a ieşit.
Ca urmare, PSD-ului o să îi iasă curând în stradă cetăţenii minţiţi şi duşi cu zăhărelul electoral, printr-o economie gestionată bezmetic, din ce în ce mai aproape de o implozie fără precedent.
Claudiu Săftoiu – autorul este doctorand în informații și securitate națională, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I. A fost președinte-director general al Televiziunii Române (2012 – 013), director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007) și consilier prezidențial (2004-2006). Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni (Editura Trei, 2003).
Citește și: