Calculele de etapă ale unui președinte expert în managementul de criză
Forțarea oportunității acestui moment de cotitură în Orientul Mijlociu – recunoașterea de către Statele Unite a capitalei evreilor, la Ierusalim – este motivată de o presiune suplimentară care se dorește a fi pusă pe masa negocierilor dintre administrația Trump, și oamenii lui președintelui iranian, Hassan Rohani. Dacă Israelului i se recunoaște, de către SUA, dreptul fundamental și final asupra Ierusalimului, Trump se poate baza pe o și mai mare determinare a aliatului său, în șicanarea și instalarea derutei în rândul strategilor iranieni, cu care negociază. Cu cât mai multe probleme regionale are Iranul, cu atât pozițiile de negociere cu americanii sunt mai vulnerabile.
Partajarea orașului Ierusalim, între palestinieni și israelieni, cu administrare internațională, convenită prin planul ”corpus separatum”, încă din 1947, este însă un demers de o însemnătate crucială în Orientul Mijlociu. Complexitatea acestuia depășește orice alt angajament american în regiune.
Colonizarea Ierusalimului de Est cu evrei, dar și presiunea pusă de palestinieni pe revendicarea acestei părți de oraș, prin atentate, omoruri și violențe egale în intensitate, cu represaliile evreiești, a dus de zeci de ani la un impas de soluționare perpetuu. Paradoxal, acest joc de sumă nulă al negocierii posesiei unui oraș a devenit un ”status quo” preferabil oricărei soluții tranșante. Israelienii au continuat să își consolideze, prin colonizarea ilegală, statutul de stăpâni ai Ierusalimului de Est, anexat în 1967, fără să înceteze să lucreze la procesul de pace, acum pus în mare primejdie de poziționarea simbolică americană.
Lipsa de soluție în Orientul Mijlociu – cea mai bună soluție
Decizia lui Trump ia prin surprindere părțile implicate. Și le irită, deopotrivă. Provocarea fățișă a palestinienilor, îndreptățiți prin numeroase acorduri internaționale să își înființeze un stat palestinian, care să includă Ierusalimul de Est, complică ecuația de stabilitate în zonă. Turcia, un avocat activ al cauzei musulmane, a amenințat că nu va mai recunoaște Israelul, dacă America va recunoaște capitala le Ierusalim. Toți aliații musulmani ai SUA – Iordania, Egiptul, Arabia Saudită – i-au cerut lui Trump să mai amâne, cel puțin o dată semnarea deciziei de recunoaștere a capitalei Israelului, pentru a lăsa timp pentru o împărțire cât mai rațională a teritoriilor. Marea Britanie, Franța, Papa Francisc, Rusia și China s-au alăturat și ele țărilor din regiune, cerând să se respecte ”status quo”-ul, respectiv lipsa unei soluții definitive.
Reforma taxelor în America și capitala Israelului la Ierusalim – două promisiuni electorale uriașe ale lui Trump
Donald Trump este angajat într-o cursă contracronometru cu sine însuși, care pare mai importantă decât orice: bifarea a cât mai multor promisiuni de campanie, în fața electoratului american. Una dintre acestea, istorică pentru economia americană din ultimii 30 de ani, reforma taxelor (”tax reform”), tocmai a primit votul Congresului american. Deși republicanii au majoritate și în Senat și în Camera Reprezentaților, abia la sfârșit de an au putut să îi aducă un succes președintelui. Adept al lucrurilor mari, Donald Trump își încheie anul marcându-l cu o consistență surprinzătoare a acțiunilor prezidențiale, la care puțini se așteptau. Aflat sub tirul acuzațiilor din ce în ce mai țintite, privind un presupus aranjament cu rușii, pentru succesul campaniei sale prezidențiale, Donald Trump dovedește că stofa sa de lider politic redutabil începe să strălucească, până și în ochii celor mai înverșunați adversari ai excentricului președinte-miliardar.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Drum lin la Ceruri, bunul nostru Rege!
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Asediu total al PSD-ALDE împotriva economiei de piață și a statului de drept
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Bani, averi colosale și influență – paradisurile fiscale care batjocoresc planeta
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Atentat terorist în America: de la Loteria Vizelor, la ”Loteria Viselor”?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pierdut senator PSD, între rezistența anticomunistă din munți și ”banditismul” românesc interbelic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Scoate CSM castanele fierbinți în locul lui Tudorel Toader? Capul lui Kovesi atârnă și de ”avizul consultativ” suprem
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Secretele asasinării lui JFK, nedescifrate nici de Donald Trump
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pentru guvernarea PSD-ALDE, lungul sezon al judecății sindicale a început
- Editorial de Claudiu Săftoiu. TAROM – destinația unui eșec administrat politic
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Să ne revenim: Liviu Dragnea, primul președinte ”ne-premier” al PSD, conduce totuși guvernul României
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Sub privirile aliaților NATO, România își umflă pieptul în fața Rusiei
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dragnea, politica și ciomăgarii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Precedentul catalan în România: cine va opri referendumul autonomist al radicalilor maghiari din Transilvania?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Înarmarea în ritm alert a României – episodul mult așteptat, necesar și obligatoriu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pescuit extrem la răpitor: scapă lacul Belina din fălcile abuzatorilor în serviciu?