Partidele parazitează bugetul, prin subvențiile primite de la stat

Doar 9 la sută dintre români erau mulțumiți de clasa politică, în ultima lună a lui 2017. Peste două miliarde de lei au primit partidele politice în 2017, de la bugetul de stat, potrivit Autorității Electorale Permanente. Dar subvențiile de la stat nu au ajuns nici pe o măsea. Datoriile imense rămase din împrumuturile vechi din campanii, din neplata sediilor, a utilităților, sau a evenimentelor proprii, acumulate de toate partidele românești, indică un grad înalt de parazitare a bugetului național, din partea aleșilor. Scopul finanțării de la buget este asigurarea pluri-partidismului democratic, a promovării politicilor publice, a proiectelor sociale, de cultură, educație și sănătate, de infrastructură, de siguranță a cetățeanului. În locul tuturor acestor obiective de interes național, partidele au generat scandal după scandal.

PSD – loialitate oarbă pentru șeful lui suprem, Liviu Dragnea

Începutul lui 2018 prinde PSD în plină fierbere internă, dar la guvernare. Cu un președinte ne-premier – situație unică în istoria marelui partid de stânga – deciziile de partid au sufocat deciziile guvernului, condus de pesediști loiali. Obișnuit cu o disciplină de fier, impusă unidirecțional și exclusiv dinspre președintele de partid, activul de partid a fost complet derutat de agenda personală a lui Dragnea, care a canibalizat practic programul de guvernare al propriului partid.

Coaliția PSD-ALDE a demarat, cu greu, și a finalizat Legea salarizării unitare și noul Codul Fiscal, și a trecut prin parlament mare parte din modificările la legile Justiției, oprindu-se de la schimbarea coduri, pe timpul vacanței parlamentare. Pachetul anti-justiție pregătit prin noile legi ale Justiției, va fi votat complet în februarie. Apoi va merge la promulgare la președinte, care probabil îl va întoarce o dată, cât îi permite Constituția. Pentru a mai trage de timp, șeful statului va mai recurge la arbitrajul Curții Constituționale. Prin urmare, mult hulita reformă PSD a Justiției mai are de așteptat, vreo 5-6 luni. Astfel, va trece, în sfârșit, printr-o forțată dezbatere publică post factum, dacă înainte de votare nu a fost posibilă.

PSD se pregătește pentru era post-Dragnea, în 2018

Tudose nu e ca Grindeanu, ca premier. Brăileanul Mihai Tudose e mai vocal și mai imperativ, decât predecesorul său ardelean. Tudose a cerut ritos schimbarea miniștrilor loiali lui Dragnea,  – Rovana și Sevil –, și a obținut-o. Premierul a mai eliberat din funcții favoriți ai șefului cel mare, unși de doar câteva luni. Mai mult, a înființat, pe șest, ”cabinetul vicepremierului”, și a alocat un secretar de stat și personal de cabinet suficient, pentru a crea eventuale loialități în rândul celor doi vicepremieri ai guvernului – Marcel Ciolacu și Paul Stănescu. Tudose este realist: vede cum partidul este sufocat de problemele lui Dragnea și se repliază pe o poziție ”tehnocrată”, ca șef al guvernului PSD-ALDE: el refuză sau dă cu flit multor inițiative ale coaliției Dragnea-Tăriceanu, pentru a salva PSD-ul, înainte ca Liviu Dragnea să tragă după el partidul, în prăbușirea sa politică iminentă.

ALDE și C.P.Tăriceanu – ”papionul” de la butoniera lui Dragnea

ALDE suge cu sete din succesul PSD la alegeri. Fără miniștri străluciți,  președintele Călin Popescu Tăriceanu știe de ce ține cu dinții de fiecare post: brațul lung al legii îl poate împresura și pe el. Dacă PSD colapsează în 2018, coaliția cu ALDE va dispărea, iar ”liberalii” lui Tăriceanu vor trebui să iasă singuri pe strada politică. Președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, omul de stat furios chiar pe statul de drept, va avea un an în care va pune totul pe o carte: rămânerea PSD la guvernare. Spre binele lui și al propriului ”partid-papion”.

PNL – fuziunea PNL-PDL, un eșec ținut sub capac?

Principalul partid de opoziție, noul PNL, a încheiat în genunchi anul 2017. Cu 26 de inițiative legislative, cu 5 moțiuni (două de cenzură și trei simple) moarte înainte de a fi depuse, cu un președinte nou-nouț deja uzat, Ludovic Orban, – ținut în șah de propriile probleme penale -, și cu un activ de partid calamitat interior de neîncrederea structurală dintre foștii peneliști și foștii pedeliști, PNL a vociferat doar, situându-se cu mult sub radarul atenției publice. Paradoxal, singura salvare a PNL e la PSD: dacă PSD crapă de bunăvoie, liberalii pot intra frumușel la guvernare. Dacă președintele de la Cotroceni se îndură de ei, desigur.

USR și PMP se filmează, țipă și înjură prin parlament.  Și cam atât.

Campioni la gălăgie pe banii românilor par a fi USR și PMP. Puținii lor  parlamentari fac zarvă, cât tot Legislativul. Lipsite de conștiința propriilor dimensiuni parlamentare, cele două partide se înfoaie, cât să nu mai aibă loc nimeni de ele. Lipsa de unitate a dreptei românești li se datorează cu prisosință, alături de noul PNL. 2018 va fi un test al rațiunii și al cooperării, pentru partidele care se revendică de la dreapta eșichierului politic.

UDMR – totul pentru minoritatea maghiară, câte ceva pentru România

UDMR face ”gașcă politică” cu PSD și ALDE, la legile Justiției, și pășește mărunt și des spre protejarea și favorizarea minorității maghiare. Formațiunea va juca un rol din ce în ce mai mare în ecuația parlamentară din 2018. Politicienii maghiari, excelenți negociatori, parlamentari versați, sunt specialiști în specularea vulnerabilităților politice ale coloșilor de tip PSD. Când li se înmoaie genunchii partidelor-mamut, UDMR oferă rapid și contra cost, o proteză care menține mersul în picioare al matahalelor. În aceasta constă forța și influența teribilă al unei formațiuni politice de doar 7%. Politicienii din UDMR au profitat întotdeauna de lipsa de coeziune în proiecte comune, a partidelor românești. De aceea, vor fi mereu un actor politic important într-o Românie dezbinată de politicieni români dezbinați.

Aceasta se întrevede, dinspre partidele politice parlamentare, în noul 2018. Motivele de optimism sunt minime, precum încrederea în politicienii români, care este cotată la minime istorice de încredere.

Optimismul politic poate veni însă din contextul internațional în care se află România, în anul ”Centenar al Marii Uniri”. Despre politica externă a României și reprezentantul ei constituțional, președintele Klaus Iohannis, în editorialul următor.  

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

Citește și: 

 
 

Urmărește-ne pe Google News