Lecția ”românilor cu atitudine” a redus la tăcere trompetele partidelor, măcar pentru câteva ore

Valul de indignare și vehemență – scurs din vocea oamenilor răzbind prin zăpadă și frig – a inundat piețele și bulevardele marilor orașe. Protestele #rezist le dau mereu o lecție usturătoare politicienilor care se revendică de la votul de dreapta al românilor. Liberalii nu au mai guvernat de șapte ani, usr-iștii fac primele vocalize politice, pmp-iștii stau sub un bocanc înamorat la bătrânețe. Forța de tracțiune a președintelui Iohannis este de trei ani subiect de analize și para-analize, acreditându-se până la urmă ideea că marea pacoste a acestei funcții nu e omul care o ocupă, ci regimul constituțional semi-prezidențial. Brusc, pare că acest regim constituțional îl face slab pe cel mai puternic om din România – cel care adună peste 6 milioane de voturi, o dată la cinci ani. Dar, oare așa să fie? Nicidecum. De la președinte, la președinte, de la om la om, știința și pasiunea de a face politică diferă dramatic. Klaus Iohannis este singurul președinte român de după 1990, al cărui partid – care l-a adus la Cotroceni – nu a guvernat nici măcar o zi, în timpul mandatului său prezidențial.

Protestul anti-corupție #rezist a pornit din social-media și este tăvălit tot în social-media – efectul de neutralizare a fost declanșat

Imediat după succesul de necontestat al protestelor organizate pe rețelele de socializare – ca impact mediatic și public –, internetul s-a umplut cu semne de întrebare, suspiciuni, răsteli și injurii. ”La ce bun încă un protest”? ”Care este, de fapt, intenția reală a protestatarilor”? ”Cine stă în spatele protestatarilor?” Au reînceput să curgă scenariile catastrofice deja răsuflate, privind ”instrumentarea” românilor (redeveniți ”sorosiștii”, ”tefeliștii”, ”argații puterilor străine”, ”trădătorii”, ”anti-românii”) care au înghețat pe stradă, la adăpostul propriului ideal: să trăiască într-o țară cu legi care să descurajeze corupția, să fie promovați politicieni care să încurajeze meritocrația în societate, să dea șanse bunului simț și respectului dintre semeni. Zeci de conturi Facebook, aparent false, postează de zor mesaje în dungă, distribuie enormități și injurii, înăbușă lent momentul de feerie – de idealism frumos și românesc – pe care cei aproape 100.000 de români cu atitudine și l-au oferit  – prin marea de lanterne de telefon aprinse, care au luminat bezna politică, așternută complice peste România.

Protestele sprijină o politică corectă, dar nu bagă votul în desaga niciunui partid corupt

În 2018, PSD-ALDE își vor săvârși la literă promisiunile electorale. Pentru a fi onest până la capăt, spun că, deși modificările la legile Justiției nu dezincriminează total abuzul în serviciu, și nici faptele de corupție, riscul ca, odată promulgate de președintele Iohannis să devină ascunzători legale pentru corupții din partide, rămâne actual.

Protestele de stradă, de vor mai fie ele frecvente, sau mega-proteste, sunt doar o parte a acțiunii de asanare a politicii românești, spre bună-guvernare, democrație și economie liberă de piață. Cel mai greu este ca cetățenii angrenați de bună voie în protestele #rezist să găsească, ori poate să construiască instrumentul politic adecvat (oameni noi, sau un partid, o coaliție de partide, cu politicieni de calitate, cu un proiect de țară viabil și realizabil) prin care să ia de la început lupta cu oamenii corupți din instituții, din guverne, din palatele politice. Așadar, drumul e lung, iar soluțiile încă nu se arată. Deocamdată.

Citește și: 

 
 

Urmărește-ne pe Google News