ComenteazăCăsătoriile gay în România nu sunt recunoscute, și fără modificarea prin referendum a Constituției
Personal, mă număr printre cetățenii români, de religie ortodoxă, adepți asumați ai unui tradiționalism social și cultural, dar toleranți cu alegerile și opțiunile semenilor lor, în limitele legii. Ca om liber – a cărui libertate este garantată de Constituția României, printr-o grămadă de articole, precum Art. 4(2), Art. 16 (1), Art. 29 (1), Art. 30 (1), (2), (7), Art. 53 (1), (2), Art. 57 – am dreptul la alegeri proprii, care sunt apărate, prin legile statului român. Apreciez familia, militez pentru educația și protejarea socială a copiilor în cadrul familiei, încurajez anturajul generațional și de rude apropiate – stră-bunici, bunici, frați, mătuși, verișori, nepoți. Compania acestor rude apropiate, de sânge, și a celor dobândite prin căsătorie mă bucură și mă leagă și mai mult de străbunii mei români, de cultura mea, de tradițiile comportamentale împământenite. De aceea, nu mă sperie relațiile homosexuale, câtă vreme nu fac parte din alegerile mele educaționale și de viață, după cum nu consider că persoanele cu opțiuni sexuale diferite sunt mai puțin români, mai puțin cetățeni, mai puțin competenți în meseria lor, sau mai puțin eligibili de a fi prieteni cu mine. Problema oficializării căsătoriilor între persoane de același sex este explicată prin legislația în vigoare, atât privind drepturile și libertățile cetățenești – vezi Constituția României – , cât și în Codul Civil în vigoare, – la articolele menționate mai sus – , unde nu sunt recunoscute căsătoriile gay. Ca heterosexual, sunt mulțumit de actualul cadru legislativ intern, în materie de drepturi acordate minorităților sexuale.
Referendumul provocat de PSD – test major de rezistență al românilor, la manipulările puterii politice
Ceea ce mă revoltă însă în România este hoția, manipularea, minciuna și prostirea cu bună știință a cetățenilor. Decizia PSD-ALDE de a organiza, pe 7 octombrie, „Referendumul pentru definirea familiei tradiționale” este o acțiune de PR politic pervers, agreată între doi bărbați politici – Dragnea și Tăriceanu -, ale căror opțiuni familiste sunt oricum, numai „tradiționale” nu sunt. Prin capetele numărului 2 și 3 din statul român umblă doar voturi cerșite de la cei care au o problemă cu homosexualii, dar nu duc defel grija „familiei tradiționale„. Aceasta își duce traiul bine,mersi pe aceste meleaguri, încă de pe vremea lui Decebal. Cu drepturi și cu o protecție legislativă clară, ca lumina zilei.
Ridicarea subiectului delicat, dar tranșat legislativ la noi, face mai mult rău decât bine. Inițiativa PSD-ALDE este o batjocură la adresa inteligenței electoratului român, și un test la rezistență al plasei de minciuni, diversiuni și manipulări cu care puterea politică acoperă populația României.
Boicotul „Referendumului pentru definirea familiei” nu este o soluție, la o prezență de validare de 30%
Cei care aleg strategia de boicotare – neprezentare la referendum -, greșesc. Validarea Referendumului se face cu o prezență de 30% din totalul cetățenilor aflați în Registrul Electoral. Procentul reprezintă exact electoratul captiv, stabil, tradițional, iliescian, al PSD. Cu 7%-8% voturi asigurte de votanții ALDE, PSD își asigură succesul mârșav al manipulării, printr-un referendum degeaba.
Soluția românilor este o ieșire masivă la vot, în proporție de 65- 70%, de a vota PENTRU legislația aflată în vigoare, deci FĂRĂ modificarea acesteia. Doar așa pot răsturna votul în bloc al electoratului PSD-ALDE, plecat după fenta lui Dragnea și Tăriceanu. Prezența masivă la vot este șansa de a rupe hegemonia pesedisto-aldistă. Și un semnal teribil pentru scelerații de la putere, care râd de români și se distrează – prin referendumuri inutile și costisitoare – pe banii lor.
Claudiu Săftoiu – autorul este doctorand în informații și securitate națională, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I. A fost președinte-director general al Televiziunii Române (2012 – 013), director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007) și consilier prezidențial (2004-2006). Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni (Editura Trei, 2003).