Exodul spre Occident prin România – un scenariu improbabil
Dramatica poveste a celor care fug de regimurile opresive din ţările de origine, în plină epocă a păcii mondiale, a prosperităţii sociale şi a beneficiilor enorme aduse de noile tehnologii, ar putea începe printr-un eveniment dramatic, petrecut în 2013. La 3 octombrie, o ambarcaţiune cu refugiaţi sirieni se răstoarnă în apropierea insulei italiene Lampedusa. 366 de cadavre de copii, femei, bătrâni şi oameni disperaţi, sunt pescuite din ape. De atunci, peste un milion de refugiaţi din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu aleg rutele maritime spre Grecia şi Italia, cu scopul de a ajunge în mijlocul Europei. Alte mii de persoane mor înecate, în acest exod de proporţii epice, neîntrerupt de atunci. Preluaţi de cărăuşi veroşi pentru o taxă individuală ce variază între 2000 şi 3500 de euro, plimbaţi înfometaţi prin câmpiile de graniţă şi abandonaţi la marginea ”imperiului european”, cei care supravieţuiesc sunt efigii ale unei lumi apocaliptice, post-umanitate. Familii întregi în bejenie, destine rupte, vieţi în derivă. Reacţia Europei, profund reticentă la importul de noi cetăţeni, alţii decât cei creştini catolici, protestanţi sau ortodocşi, a fost una amatoristică şi primejdioasă. Germania cancelarului Merkel a sesizat pericolul unei implozii sociale de amploare şi a propus europenilor un plan de sprijin şi de preluare, pe cote, a imigranţilor. Scopul declarat a fost acela de a însărcina instituţional statele membre cu povara neaşteptată a sutelor de mii de imigranţi, reducându-se astfel rutele de trafic ilegale, umilirea drastică a refugiaţilor şi, înspecial, protejarea cetăţenilor europeni de apariţia unor nou-veniţi necunoscuţi, în propriul spaţiu de confort comunitar, posibil periculoşi şi radicalizaţi.
Ruta balcanică, Grecia-Macedonia- Serbia, restricţionată de acordurile UE-Turcia şi după ce Ungaria a ridicat un gard la graniţa sudică cu Serbia, îi îndeamnă pe traficanţii de oameni să încerce România.
România nu este o rută ilegală pentru imigranţi şi nu va fi. O arată cifrele modeste ale fugarilor spre o lume mai bună
Este obligatoriu să abordăm ca pe un dat istoric, inevitabil, acest fenomen al exodului uman spre occident şi să vedem cum ne raportăm la acesta, pe măsură ce România va trebui să respecte cotele de imigranţi agreate la summit-urile europene recente.
Cifre oficiale asumate arată că în primele şase luni din 2017, 2500 de persoane au încercat să intre ilegal în România. Despre soarta lor nu ştim prea multe. În luna august, două transporturi au fost interceptate în apele teritoriale româneşti, 70 de imigranţi ilegali, veniţi dinspre Turcia, fiind deferiţi autorităţilor române. Potrivit Frontex (Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă), o singură persoană a încercat să intre ilegal în Uniunea Europeanaăpe Marea Neagră, în tot anul 2016. La graniţele terestre, în 2017, numărul imigranţilor care au încercat să treacă ilegal prin vămile Arad si Bihor a fost de 716, de cinci ori mai mult decât în 2016.
Un lucru este evident: incursiunile maritime şi terestre în Romania şi Bulgaria, la care se adaugă Spania, aflată pe ruta din vestul Mediteranei ce vine din Maroc, devin rutele cu cea mai rapida creştere pentru migraţia ilegală.
România trebuie să facă un lucru drept şi asumat, deopotrivă: să preia o cotă parte din numărul fizic de emigranţi, cu număr de înregistrare şi cu o trasabilitate clară a intenţiilor acestora, să se achite de datoria de ţară membră UE şi, aşa cum până acum a virat aproape 10 milioane de euro, pentru prevenirea efectelor secundare nefaste ale valului imigraţionist spre Europa, să îşi apere teritoriul şi cetăţenii de fenomenele necontrolate ale imigraţiei ilegale, prin poziţia demnă de stat sigur. Si pentru imigranţi, şi pentru propriii săi cetăţeni.
Citește și: Marea Neagră, noua rută a migranților? Cu cât a crescut numărul celor care au încercat să intre ilegal în România
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu: Cu teroarea prin Europa. Ce se mai poate face?
- Editorial de Claudiu Săftoiu: Barcelona, în genunchi – securitatea internă a Europei, luată pe botul mașinilor de asalt asupra civililor
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Zelea Codreanu, într-o vizită ucigașă prin Charlottesville VA, SUA
- Claudiu Săftoiu: Atac în insula Guam – bârfa nucleară a verii? O psihoză militaristă de vară bântuie capetele mari ale planetei