Pupătorii de ghiul pesedist nu renunță la Dragnea. Nici Dragnea la ei.
Condamnat penal și inculpat în dosare de abuz în serviciu, trafic de influență și instigare la fals intelectual, Dragnea nu a putut deveni premier, blocat fiind de Klaus Iohannis, care a refuzat să pună în fruntea guvernului României un condamnat penal pentru corupție. De la acest refuz, marile probleme ale PSD-ului cu propriul Liviu Dragnea au început.
O structură puternic ierarhizată, după modelul Partidului Comunist Român, recunoaște un singur lider: pe propriul președinte, posesorul unui ghiul simbolic impresionant, menit pupării eterne. Puterea în interiorul partidului a acestui președinte cu ghiul este colosală. De la cea mai mică organizație de partid, până la structurile de conducere la nivel național, Liviu Dragnea este cel care a decis personal ”nodurile de rețea”, adică: șefii, șefuleții, șefuții, ”băieții de la județeană”, mahării de la București, cărătorii de valize, trezorierii, recuperatorii, mediatorii cu sindicatele, cu societatea civilă, hăitașii și pitbulii din media. Pe toți aceștia, Dragnea i-a ales, i-a impus și i-a supus integral voinței proprii, pe principiul: ”Eu te-am făcut, eu te omor”. Tot Liviu Dragnea numește pe locuri eligibile parlamentarii, europarlamentarii, roboțeii de partid din fruntea deconcentratelor și de la vârful instituțiilor statului. Aceste alegeri pe sprânceană, sau mai bine zis, ”pe mustață”, au desigur prețul lor. Și funcțiile astea nu costă puțin. Complici la împărțirea prăzii, adică a funcțiilor în statul român, președintele partidului la guvernare și supușii plasați în posturi strategice sunt legați prin loialități de clan politic, unii de soarta celorlalți. Pe această logică, președintele PSD dă în plic și componența guvernului PSD. Așa s-a întâmplat cu guvernul premierului-surogat Sorin Grindeanu, așa se întâmplă cu guvernul premierului-surogat, Mihai Tudose. Pupătorii de ghiul pesedist, care au încercat să facă rost de propriul ghiul, ca să aibă și ei ce să dea la pupat membrilor, au încasat-o și o vor încasa grav.
Când înlocuitorii de premieri PSD se cred legitimi, PSD își bușește singur guvernele
De la ce a pornit conflictul Dragnea-Grindeanu? De la o știre apărută la televiziunile de casă ale PSD, care informa că Sorinel – avid pupător provincial de ghiul pesedist – s-a dus să-și facă rost de ghiulul lui pe la alții, dispărând suspect, fără bilet de voie de la partid. A mai durat două luni, până când posesorul ghiului legitim, președintele PSD, i-a luat și guvernul, și inelul nou-nouț de șefuț lui Grindeanu. Pe care sărmanul nici nu apucase să îl poarte.
Același lucru se repetă, în cazul premierului PSD, Mihai Tudose. Brăileanul nostru – pupător de ghiul pesedist încă din tinerețe – apare cam des pe la televiziunile de casă ale PSD, tranșează răspicat și cu oarece carismă problemele guvernării gogonate marca Dragnea, și începe să îi caute la imagine și eficiență pe miniștrii dați în plic tot de Liviu Dragnea. Îmboldit drăcește de gâde, Tudose se plânge la tv că nu e fericit cu Dragnea, în timp ce pe ecrane vede cifrele dezastrului care îi poartă numele: guvernul scade în sondajele institutului de casă ”Avangarde”, iar partidul aceluiași guvern, crește în aceleași sondaje. Măi, să fie: Tudose a călcat și el pe ghiul! În consecință, Liviu Dragnea a convocat pentru 12 octombrie un Comitet Executiv Național. Acolo îi va explica surogatului de premier de la Palatul Victoria că atunci când acesta își va alege echipa guvernamentală, atunci o va schimba după cum va dori. Până atunci, nu. Ce nu se înțelege? Guvernul României e alcătuit și menținut la aparate de președintele PSD, Liviu Dragnea. Punct. Când sluga vrea ghiului stăpânului, sluga cade, ghiulul și stăpânul rămân. PSD rezistă.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
CITIȚI ȘI:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Sub privirile aliaților NATO, România își umflă pieptul în fața Rusiei
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Dragnea, politica și ciomăgarii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Precedentul catalan în România: cine va opri referendumul autonomist al radicalilor maghiari din Transilvania?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Înarmarea în ritm alert a României – episodul mult așteptat, necesar și obligatoriu
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Pescuit extrem la răpitor: scapă lacul Belina din fălcile abuzatorilor în serviciu?
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Angela merge mai departe: Germania doamnei cancelar rămâne cea mai bogată, stabilă, vizionară și echilibrată națiune europeană
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Leapșa pe responsabilități, în caz de calamități
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Să plângem cu Goțiu și Palada. Despre politicieni nesimțiți față de propria nesimțire
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Ședințele CSAT – locul de unde planurile militare și de securitate ale României sunt angajate în curse contra-cronometru
- Editorial de Claudiu Săftoiu. România jalonează viitorul european: preia președinția UE la 1 ianuarie 2019 și organizează primul Summit UE post-Brexit, la Sibiu