ComenteazăRostul mitingului PSD – intimidarea justiţiei în aplicarea legii penale
La modul general, mitingul PSD este considerat un răspuns la ”abuzurile” instituţiilor statului, dar bătaia clară este doar spre actul de justiţie. Practic, zecile de mii de oameni care vor ajunge la Bucureşti, în cămăşi albe, sunt asmuţite de Liviu Dragnea şi de Călin Popescu Tăriceanu să certe şi să intimideze corpul profesional al magistraţilor români. De ce? Pentru că îi judecă în penal pe liderii formaţiunilor politice, pentru că dă sentinţe de corupţie la nivel înalt şi pentru că îi bagă la puşcărie pe corupţi cu gulere albe.
Ziua de 8 iunie e mai importantă pentru Dragnea, decât ziua mitingului
Mitingul este programat la doar o zi, după ce Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (ICCJ) va pronunţa vineri, 8 iunie, sentinţa definitivă în cazul lui Liviu Dragnea, privind angajările fictive de la Teleorman, făcute în cârdăşie cu fosta soţie, Bombonica. Cazul este bine ştiut. Posibilitatea ca Dragnea să primească 7 ani de puşcărie cu executare este destul de mare. Spun asta, fiindcă Bombonica, fosta doamnă Dragnea, l-a îngropat deja adânc pe fostul soţ, plătind la stat prejudiciul creat prin angajările fictive la partid a unor salariate de la Protecţia Copilului Teleorman. Ei bine, tocmai plata prejudiciului dovedeşte existenţa acestuia. Iar prin confirmarea indirectă – plata prejudiciului – a unei daune produse statului român, de către familia Dragnea, se confirmă existenţa unei fapte penale, pentru care sunt aplicate sancţiuni clare, ca lumina zilei. În mod normal, pe o analiză simplă a dosarului, completul de judecată nu poate decât să constate fapta penală şi să o sancţioneze, pe cale de consecinţă. Acesta este motivul real al organizării marii adunări pesediste din weekend – intimidarea justiţiei, în cazul Dragnea. Sentinţa ICCJ nu este definitivă, va urma apelul. De aceea, presiunea politică pe completele de judecată trebuie ţinută constant. Să ținem pumnii judecătorilor români, pentru o dreaptă judecată.
Atmosfera mineriadelor din anii 90 revine la Bucureşti, prin contra-mitingul #rezist, organizat simultan peste mitingul PSD
Dacă mitingul PSD nu e de fapt un miting, ci un pumn anti-justiţie, dat de un partid cu ajutorul unui grup masiv manipulat, nici contra-manifestaţia #rezist, care se va desfăşura în aceeaşi zi, în acelaşi loc şi cam la aceleaşi ore, nu este mai scuzabilă.
Manifestările civice, de tip ”Corupţia ucide”, şi-au pierdut cadenţa, dar şi relevanţa simbolică, fiindcă opoziţia parlamentară nu dă nici acum semne de unitate şi acţiune comună. Degeaba degeri în piaţă şi critici – fie şi pe bună dreptate – o putere aleasă legitim şi democratic, cerându-i ieşirea de la guvernare, prin presiunea străzii. Schimbarea unui guvern nu se face în stradă, ci la vot. #rezistenţii ignoră democraţia votului şi nu aduc un beneficiu real dialogului civic. Mai mult, potenţialul anarhic al suprapunerii ca timp şi spaţiu a mitingului PSD cu protestul #rezist este foarte mare şi poate pune în pericol mulţimile de oameni care se vor aduna în Piaţa Victoriei. Fiindcă, mai mult ca sigur, acele mulţimi duc războaiele altora, nu ale intereselor proprii, reale.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).