Arestarea a trei nave militare ucrainene – două de patrulare și un remorcher – precum și rănirea prin împușcare a 6 soldați din marina militară, în Marea Azov, în Strâmtoarea Kerci reprezintă cea mai clară provocare rusească, adresată Ucrainei, de la anexarea Crimeii, în 2014.
Agresiunile Federației Rusiei față de Ucraina sunt lansate fără echivoc. Ele fac parte dintr-un front mai larg de intimidări și declarații tari, care se răsfrâng asupra țărilor NATO din Europa, odată cu măsurile din ce în ce mai consistente luate de aliații transatlantici, pentru apărarea flancului estic al Europei de amenințările lui Putin.
Aliații occidentali ai Ucrainei au cerut reuniunea Consiliului de Securitate al ONU
Consiliul de Securitate al ONU s-a întrunit de urgență luni, într-un efort de conciliere, direct pe punctul de fierbere. Reuniunea a fost solicitată simultan atât de ruși, cât și de ucraineni.
Retorica diplomației ruse este binecunoscută, în astfel de situații: în timp ce clamează respectarea întocmai a legislației internaționale, rușii schimbă datele problemei din mers, prin însușirea unor avantaje logistice.
Așa s-a întâmplat cu construirea, fără acordul ucrainean, a podului de 19 kilometri de-a lungul strâmtorii Kerci, care împiedică, din 2017, trecerea unei părți a navelor.
În acest an, paza de coastă rusească a început să rețină navele, oficial pentru controale. „Construcţia podului de la Kerci (de către Rusia) a fost realizată fără consimţământul Ucrainei şi constituie o nouă încălcare a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a acelei ţări„, a anunțat Uniunea Europeană, care și-a reamintit că „nu recunoaşte şi nu va recunoaşte anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia„.
Elementul-surpriză sau „efectul Putin” asupra lumii
Utilizarea fără greș, până acum, a „elementului-surpriză„ – în cazul de față este vorba despre arestarea, prin somație și asalt imediat, a navelor militare ucrainene, sub aparența de legalitate – reprezintă o tactică brutală rusească, preferată de Vladimir Putin, căreia comunitatea occidentală nu pare a-i găsi încă un răspuns adecvat.
Așa s-a întâmplat cu micul război ruso-georgian, de la sfârșitul verii lui 2008, sau cu anexarea de către Federația Rusă a Crimeii, din februarie-martie 2014, ori cu intervenția trupelor rusești în războiul civil din Siria, în 2015.
În toate aceste situații, reacția tardivă, fragmentată, discontinuă, necoordonată a comunității internaționale a creat Rusiei un ascendent strategic indiscutabil.
Poroșenko „fură startul” alegerilor prezidențiale, programate pentru primăvara lui 2019
Cu 6 militari răniți, la somațiile grănicerilor ruși, și cu trei nave arestate, șeful statului a apreciat suficient de grav incidentul de securitate și a cerut Parlamentului de la Kiev instituirea legii marțiale, pentru o perioadă de 30 de zile, în regiunile situate la granița cu Rusia.
Parlamentarii ucraineni de opoziție, din partidul Iuliei Timoșenko, aflat pe primul loc în preferințele electorale, au început inițial prin a respinge propunerea strașnică a președintelui și au sfârșit prin a o vota, cu condiția să se reducă perioada de instituire: de la 60 de zile la 30 de zile.
Motivul reducerii este unul care nu are legătură nici cu strategiile militare, nici cu potențialul ridicact de război dintre Ucraina și Federația Rusă, ci cu politica internă.
În 31 martie 2019, vor avea loc alegerile prezidențiale devansate, iar peisajul politic ar fi fost puternic bulversat de menținerea legii marțiale până atunci.
Perspectiva politicianistă aruncată de competitorii lui Poroșenko asupra incidentului de securitate ridică, consecutiv, semne de întrebare cu privire la proporționalitatea răspunsului liderului de la Kiev, la agresiunea fățișă a Rusiei.
Este instituirea legii marțiale – o stare de urgență extremă, brutală și panicardă, care presupune restrângerea imediată a drepturilor civile și cetățenești, atribuții sporite pentru instituțiile statului, simplificarea deciziilor în instanțele de judecată, restricționarea circulației publice, raționalizarea resurselor de alimente etc. – un răspuns proporțional, la incidentul provocat de ruși?
Dincolo de gravitatea momentului, prin instituirea legii marțiale în țara sa, președintele Poroșenko a „furat startul” alegerilor prezidențiale din 2019, erijându-se în cel mai decis apărător al suveranității și independenței Ucrainei, împotriva agresorului rus.
Strategia Rusiei față de Ucraina – destabilizare până la capăt
Escaladarea tensiunilor ruso-ucrainene este deja o realitate, în aceste ore și zile care vor urma. Cetățeni ucraineni furioși au atacat ambasada Federației Ruse de la Kiev;
reacțiile internaționale surprind o tonalitate comună și o coordonare acțională mai rar întâlnită. Odată cu arestarea sumară a navelor militare ucrainene, Rusia a dat un semnal ferm: vasalitatea Ucrainei față de „Mama Rusia” nu a dispărut.
Ambasadoarea SUA la ONU, Nikki Haley, a condamnat acțiunea ilegală a Rusiei. Ea a subliniat că acest comportament face „imposibilă” o „relație normală” între Washington și Moscova.
Intențiile Kremlinului sunt străvezii:
1) acțiunea de destabilizare a Ucrainei este în plină desfășurare;
2) pe măsură ce NATO se concentrează pe componenta întăririi flancul estic al Alianței, Putin va pune la cale noi provocări, menite să pună la încercare aplicabilitatea Articolului 5, din Tratatul NATO, al apărării colective: „toți pentru unul, unul pentru toți„.
Un fel de joc cu legea marțială și nu prea
Legea marțială, o măsură extremă, periculoasă în sine, va intra în vigoare în Ucraina, miercuri, 29 noiembrie. Este un act politico-militar cu un impact colosal în societatea ucraineană.
De amintit că, în 2014, anexarea-fulger a Crimeii a paralizat nu numai Kievul, ci și întreaga lume, dar nu a condus la activarea legii marțiale în Ucraina.
De această dată, acțiunea pro-activă, aparent disproporționată, cerută de președintele Petro Poroșenko, ridică nu numai niveul de ambiție al „Regelui ciocolatei„, care se pregătește pentru al doilea mandat prezidențial, dar pune în alertă maximă țările care sprijină procesul de democratizare și europenizare a Ucrainei. România vecină – printre primele vizate.
Și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut Rusiei să elibereze navele ucrainene și marinarii reținuți, fără nici o justificare.
Țara noastră este pregătită pentru „orice scenariu” în ceea ce privește noul acces de tensiune dintre Rusia și Ucraina, a asigurat președintele Klaus Iohannis.
„Pentru români, nu există nici un motiv de îngrijorare. Vom fi pregătiți să reacționăm proporțional„, a precizat șeful statului.
Reuniunea Consiliului de Securitate ONU trebuie să ducă la dezamorsarea celei mai tensionate situații de securitate la granița estică a României, de la ultimul război mondial încoace.
Claudiu Săftoiu – autorul este doctorand în informații și securitate națională, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I. A fost președinte-director general al Televiziunii Române (2012 – 013), director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007) și consilier prezidențial (2004-2006). Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).