Generalul (r) Iulian Vlad, cel mai învățat șef al Securității de dinainte de 1989, a făcut pasul în eternitate, după o stoică supraviețuire de 27 de ani, în urma execuției sale sociale, o dată cu arestarea din 31 decembrie 1989. Făcut vinovat pentru represiunile de la Timișoara și București, din decembrie 1989, Iulian Vlad a fost condamnat la 25 de ani de închisoare și eliberat patru ani mai târziu. În ciuda sentinței crunte, generalul Iulian Vlad este recunoscut drept comandantul militar român care, alături de generalul de armată Ștefan Gușă, a dus la evitarea războiului civil și a fărâmițării teritoriale a României. Ca și Gușă, Iulian Vlad a refuzat ferm ”ajutorul” forțelor armate sovietice și ungare, care erau pregătite să intre pe teritoriul României și să schimbe soarta uriașei manifestații anti-comuniste, care izbucnise în toată țara, în Decembrie 1989. Generalii Iulian Vlad și Ștefan Gușă au ordonat militarilor și ofițerilor lor să rămână în cazărmi, să nu tragă în populație, iar Armata și Securitatea să fraternizeze. Acestea au fost parte din faptele generalului Iulian Vlad. Personalitatea sa caldă, mintea sclipitoare, vorba cumpănită și politețea fără cusur vor fi fost o surpriză majoră atunci când, în 1987, prin decret al lui Ceaușescu, a devenit ministru secretar de stat și șeful temutei Securități a Statului.

Omul care a pus bazele sistemului de formare și instruire a ofițerilor de informații, cu resurse pedagogice și logistice exclusiv românești – prezentat drept un monstru securist, după 1989

Formator de școli militare pentru fiecare armă a Ministerului de Interne de dinainte de 1989, dascăl și cadru universitar timp de peste 25 de ani în România lui Ceaușescu, Iulian Vlad este exemplul rarisim al copilului modest care s-a ridicat pe propriile picioare și a urcat treptele sociale cu tenacitate. Școlit în instituții de prestigiu, în România socialistă, dar și în Rusia sovietică, pe linie de securitate, a rămas în mod admirabil un militar pătruns de idealul neatârnării României, aflate în zona de influență a URSS. Puțini știu că, în epoca în care națiunile-satelit ale  URSS-ului erau crunt monitorizate de la Kremlin, doar China și România au creat în interiorul sistemelor proprii de securitate națională departamente anti-KGB. Iulian Vlad este cel care a format instituții și departamente, de pe poziția de specialist militar, a profesorului de rang superior din sistemul de securitate românesc. A contribuit la  dezvoltarea relațiilor de cooperare și conlucrare pe linie informativă cu servicii de informații din  afara Tratatului de la Varșovia, din vestul Europei și Israel. Extraordinarele relații menținute cu diriguitorii Republicii Populare Chineze i-au adus admirația și respectul constant și neîntrerupt al partenerilor chinezi, până la moartea sa, în acest sfârșit de septembrie 2017.

Spionajul și contraspionajul românesc au avut în generalul Iulian Vlad un formator și un vizionar

Un element esențial în formarea spionajului românesc l-a constituit prevederea normativă, dispusă de Iulian Vlad, în perioada de după 1974 – în care a fost comandant al Școlii Militare de Ofițeri ai Ministerului de Interne, și mai apoi șef al direcției de învățământ a ministerului – prin care pregătirea ofițerilor de informații externe să se facă exclusiv în România, nu în alte țări. Pentru prima oară, promoțiile de după 1980 ale spionajului românesc luau învățătură exclusiv de la ofițerii-pedagogi din țară, într-un efort de detașare de influența sovietică și kaghebistă. Profesionist de școală veche, Iulian Vlad a rezistat îndoctrinării ceaușiste, în ciuda funcțiilor amețitoare în care a ajuns. Instalat de numai doi ani în funcția de șef al Departamentului Securității Statului, în 1987, Iulian Vlad a fost cel care s-a opus ieșirii din cazărmi a ofițerilor de securitate și a fost acuzat de trădare de familia Ceaușescu, care a dispus pregătirea plutonului de execuție pentru general, în decembrie 1989. Arestat și judecat cu grăbire, la solicitarea fostului președinte Ion Iliescu, Iulian Vlad a fost întemnițat. Tot Ion Iliescu l-a grațiat, patru ani mai târziu.

Respect postum pentru o carieră militară neobișnuită

E greu să scrii, la căpătâiul unui general de securitate, fără să fii acuzat de atitudine părtinitoare, într-un sens sau în altul. Natura meseriei generalului Iulian Vlad nu va permite niciodată dezvăluirea faptelor sale, pe de-a întregul. Desigur, vor fi fost ordine date cu corectitudine din perspectivă militară, dar controversate moral sau circumstanțial. Desigur, istoricii militari îi vor așeza mai bine portretul, în cartea de istorie națională, în panoplia celor care au influențat viața națiunii care i-a dat viață, națiunii române. Ceea ce rămâne este fapta bună, știută, documentată, lăsată în spate de un comandant român, confundat cu viața și destinul special al ofițerilor de informații pe care i-a condus, i-a instruit și i-a protejat. Pentru toate acestea, pentru inima sa mare cât țara pe care a iubit-o și a servit-o cu demnitate, generalul Iulian Vlad merită respectul postum al ofițerilor români de informații și nu numai.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

CITIȚI ȘI:

 
 

Urmărește-ne pe Google News