ComenteazăRegimul ”țarist-KGB-ist” practicat de Putin îi face pe ruși să îl respecte și să îl venereze
După preluarea puterii, în 1999, fostul spion sovietic a impus Rusiei un regim politic caracterizat printr-o austeritate cruntă, pe fondul unei economii interne în continuă suferință, printr-o disciplină de fier, bazată pe educația sa militară, pe un control cvasi-total al societății, inspirat de ideologia KGB-istă intruzivă, și printr-o neobosită nevoie de repoziționare a Federației Ruse pe harta națiunilor mari ale lumii. ”Ofițerul de la Kremlin” va rămâne toată viața un nostalgic al marii URSS. Însemnele puterii prezidențiale, deja megalomanice la cel de-al patrulea mandat, duc la auto-asumarea de către Vladimir Putin a unui rol crucial pentru rușii de pretutindeni: redarea mândriei de a aparține unei națiuni conducătoare în lume. Pentru a-și atinge obiectivul, strategii ruși i-au pregătit ofițerului de intelligence bine antrenat un plan de victimizare a Rusiei, urmat de cel de promovarea a unui militarism revizionist fără menajamente. De la un mandat la altul, Putin a dobândit și exprimat o neîncredere din ce în ce mai mare față parteneriatele țării sale cu Statele Unite, Marea Britanie sau Franța. Mărturiile șefilor de stat și de guvern, precum și ale altor mari demnitari – George Bush Jr, Madeleine Albright, Tony Blair, Angela Merkel – nu lasă loc de îndoială: Vladimir Putin este astăzi profund neîncrezător în Occident și în valorile fundamentale pe care acesta le promovează – democrația socială și economia de piață liberă. Liderul rus acuză statele occidentale că au creat societăți slabe în fața amenințărilor asimetrice, de tip terorist, lucru care a slăbit întreaga structură a națiunilor europene. Tot Putin e de părere – și nu ezită să își facă publice opiniile personale, în celebrele sale conferințe-maraton – că mâna întinsă de Rusia partenerilor occidentali a fost mereu răsucită la spate, de interesele comerciale și de piață ale Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii. Retorica putinistă este un amestec de naționalism militarist cu accente religioase, care place rușilor, dar dă fiori mapamondului.
”Utilitatea” lui Putin, în arena internațională – speriați de amenințările militariste ale Kremlinului, statele găsesc motiv să se înarmeaze colosal, la rândul lor
Paradoxal, rolul de ”băiat rău” reprezentat de Putin este și util, în plan geopolitic și geostrategic. Intențiile liderulului de la Kremlin, precum și acțiunile sale agresive, deja formulate, reconfigurează, an de an, politicile NATO și ale Uniunii Europene. Aceste structuri internaționale se văd nevoite să elaboreze răspunsuri și scenarii de contacarare a tendințelor din ce în ce mai agresive ale Kremlinului. Politica externă rusă reține o istorie neîntreruptă de plângeri, nemulțumiri, insatisfacții și dezolări, care dau prilejul guvernanților să își motiveze paranoic bugetele din ce în ce mai mari pentru înarmare și securitate, în dauna îmbunătățirii vieții rusului obișnuit. Blindat în țară de o retorică anti-europeană și anti-occidentală, Putin are mână liberă să își satisfacă propriile complexe de putere, pe care le transferă în obiective naționale, de importanță istorică.
Doar prin predictibilitate în politica externă, România se poate apăra de Rusia
Noul mandat prezidențial de 6 ani al lui Vladimir Putin va continua în linia ofensivă a recuperării influenței rusești în Europa și în Orientul Mijlociu. România, profund angajată în parteneriatele europene și euro-atlantice, rămâne pentru Rusia și Putin o țară cu o miză moderată. Numai predictibilitatea diplomației românești, în sensul respectării angajamentelor UE și NATO, ne poate apăra de proiecțiile țariste ale vechiului nou președinte al Rusiei, Vladimir Putin. Contestat firav în țara sa – datorită înăbușirii fără mănuși a revoltelor opoziției politice –, liderul de la Kremlin rămâne cel mai important generator de neliniște regională și internațională, în acest început de secol al XXI-lea.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).