Forța de reacție rapidă a NATO în Europa și activarea Articolului 5. Cât de solide sunt pârghiile și principiile care ne apără?

Aproape concomitent cu manevrele rusești, a început operațiunea inter-aliată Ucraina-NATO ”Rapid Trident”, în vestul Ucrainei, la Yavoriv. 14 țări, printre care Republica Moldova – în ciuda opoziției președintelui pro-rus Igor Dodon – și România. Peste 2500 de militari vor participa la această simulare anuală de acțiune militară, pentru o mai bună coordonare între comandamentele militare din Bulgaria, Canada, Estonia, Italia, Georgia, Lituania, Norvegia, Polonia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie și Statele Unite. Coordonare împotriva a ce?

”Zapad-2017” este un test pentru capacitatea armatei ruse de a coordona o ofensivă militară. Este un joc militar în care vor fi folosite 70 de avioane de luptă, elicoptere, 200 de arme de artilerie, 10 nave de război. Ofensiva va simula o abordare convențională totală – atac terestru, aerian și maritim. Cam așa ar putea fi invadată Europa, dacă rușii și-ar pune în gând asta.

Problema este că niciodată Europa nu a fost mai nesigură, sub presiunile momentului. O agresiune a Rusiei asupra Europei sau a unei țări membre NATO este un coșmar care poate deveni o realitate cruntă, destul de probabilă. Cu o Germania care – în apărarea relației comerciale colosale pe care o are cu Federația Rusă – se gândește la ridicarea graduală a sancțiunilor aplicate Rusiei, fiindcă aceasta sprijină forțele paramilitare de ocupație din estul Ucrainei, NATO nu va putea nicicând activa Articolul 5  din Tratatul NATO. Acesta prevede angajarea tuturor țărilor membre într-un dispozitiv de apărare comună, ”toți pentru unul, unul pentru toți”, dacă asupra uneia dintre ele se desfășoară o agresiune militară. Dar cine mai face jocul Rusiei în Europa? Turcia este deschis filo-rusă, o dată cu sultanatul agresiv impus propriei țări de Recep Erdogan. Ungaria dansează cazaciocul Moscovei, prin bunul amic al lui Putin, Viktor Orban. Să mai amintim alte dificultăți pentru Europa: problematicul Brexit, care resuscită vechi obsesii separatiste, autonomiste (vezi referendumul din Catalonia spaniolă), dar și fenomenul imigraționist din Occident. Despre atentatele teroriste care lovesc lună de lună marile orașe europene, despre nesiguranța de zi cu zi a cetățenilor europeni, ce să mai spunem. În mod clar, Europa este vulnerabilă în fața oricărei ofensive externe. Cele mai vulnerabile țări aflate în preajma exercițiului rusesc ”Zapad 2017” sunt Estonia, Letonia și Lituania, la care se adaugă Polonia, avându-i în coastă pe rezerviștii ruși din Kaliningrad – cel mai puternic avanpost militar rusesc, aflat la doar 500 de kilometri de mari capitale europene.

România și singurătatea aliaților

Forța de reacție rapidă a NATO în Europa și activarea Articolului 5 sunt elementele pe care contează cetățenii Europei, printre care și românii. Dar NATO înseamnă în primul rând America. Iar în Europa, America are de colectat niște bani de la aliați, după cum a avertizat Donald Trump. Aceștia trebuie să verse 2% pentru apărare, ca să intre în grațiile celui mai mare contributor al NATO, Statele Unite. Exercițiile militare ruse sunt mereu altceva decât par a fi. În așteptarea ridicării măștilor, România trebuie să dovedească o capacitate de autoapărare și de protejare a teritoriului național, mai presus decât angajamente de securitate și  principii de cooperare militare asumate multilateral. De multe ori, acestea sună frumos, dar gol.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

 
 

Urmărește-ne pe Google News