Editorial de Simona Catrina: A început strechea cu brazii

Din ăia grişoarece, aduşi de prin vreo Norvegie sau dintr-o ţară inventată, oricum nu-i pasă nimănui, nu ştiu decât să înşface conifere crude şi scumpe ca vita Kobe. I-am zis ieri lui bărbată-miu, aparent blajină: “Ia-mi şi mie un brad, nu fi calic, mişcă!”.
El ştie că ordinul nu se discută, ci se execută, deci s-a cărăbănit prin diverse pieţe, s-a documentat şi mi-a dat telefon de-acolo, după cum urmează: “Iubirea vieţii mele, nu vrei să-ţi iau mai bine un Ferrari în loc de brad? Că am găsit o ofertă şi e mai ieftin!”.
I-am spus că, dacă pot să agăţ globuri, ciucurei şi beteală pe acest Ferrari (şi dacă poate să-l înfigă în suportul de brad), n-am nimic, dar absolut nimic împotrivă. Până la urmă, m-a sunat din nou, normal.
Găsise undeva un pom de iarnă ieftin ca braga, costa numai un milion jumate. Am fost foarte mulţumită, i-am spus că, dacă pot să-l toc mărunt şi să-l bag în maţe de cârnaţi, n-are decât să-l cumpere, altfel nu mă interesează acest preţ sinistru. A venit acasă cu mâna-n cur, că s-a gândit ce s-a gândit şi a decis, în cele din urmă, că mai bine ne cumpărăm brad pe 5 ianuarie, când costă cincizeci de bani kilul.
Am fost întru totul de acord. Vecina mea, care latră în fiecare zi pe holul blocului că are o pensie mizerabilă, de circa 517 lei, şi-a luat pom de iarnă de pe 20 noiembrie, de zici că se anunţase la TV că brazii făceau furuncule şi urmau să fie scoşi de pe piaţă pe 21 noiembrie.
Toată lumea cară brazi acasă deja, deşi, dacă-i întrebi, sunt creştini disperaţi şi nu împodobesc nimic până-n Ajun. Nici măcar biblioteca, deşi actualmente se vinde Doftofneschi (sau cum îi zice ăstuia care-a scris “Crimă şi cafteală”) la ofertă, la pachet cu un ziar şi-o pungă de boabe pentru căţei.
L-am văzut ieri pe un tataie care trăgea de un brad pe stradă. Am crezut că are un cadavru-n el, aşa de greu părea. Dar hodoro… domnul respectiv era fericit, luase de undeva un brad la superofertă, îl costase numai 400 de euro. Dincolo de exagerările stilistice de rigoare, brazii au ajuns să ne coste cât o colonoscopie la privaţi.
Dar să revenim: soţul meu a plecat iar după brazi şi m-a sunat, victorios. Mi-a spus că a găsit un brad un pic mai ieftin decât un Ferrari, deci l-a cumpărat – uraaa! – doar că nu prea are crăci.

Urmărește-ne pe Google News