Dar acelaşi bărbat, dacă vede că nevasta lui e jignită de un hăndrălău pe stradă, bagă ochii în groapa din asfalt şi trece prudent mai departe. La indignarea nevestei insultate, răspunde fonfăit: “Hai, dragă, că doar nu mă cobor eu la mitocănia lui!
Plus că… nu l-ai văzut cât era? Gras cât un excavator!”. Şi, atunci, pe femeia ciupită de fund de un bou, chiar sub nasul soţului ei, o apucă dracii. Ameninţă spontan cu divorţul, umilită de blegul pe care îl are la uşă. Iar inculpatul nici nu ştie dacă să ia asta drept o năpastă sau, mai degrabă, drept o veste bună.
Bubuie la televizor ştirea despre profesoara de geografie care şi-a omorât soţul, l-a tranşat conform tradiţiei populare româneşti şi l-a distribuit prin tomberoane. Umblă vorba printre procurori cum că asta s-a întâmplat deoarece el o călca pe nervi. Psihiatrii ar mai avea câte ceva de adăugat la asta, dar nimeni nu e dispus să asculte latura ştiinţifică a cruzimii.
Dacă o luăm aşa, păi milioane de plozi îşi enervează părinţii fără să păţească nimic. Şi aici nu mă refer la faptul că au spart un geam cu mingea sau au turnat cerneală în oala cu supă. Nervii adevăraţi se umflă când odraslele cresc. Se îndrăgostesc de câte un dobitoc (respectiv de câte o matracucă). Sună acasă, la mă-sa, din ce în ce mai rar. În schimb, sună recuperatorii de la banca de credit după ei (tot la mă-sa, că la bancă au dat numărul ei – deoarece, vezi, Doamne, mami e tot timpul disponibilă, fiind la pensie, şi altă grijă n-are, decât să-i apere pe copilaşi de mânia băncilor).
Aşa cum iertăm splendidei noastre familii toate porcăriile, poate s-ar cuveni să iertăm la fel şi tâmpenia altor persoane din jur, fiindcă şi ele reprezintă familia cuiva, cum, necum. Îţi ierţi soţul după ce, sătul de amanta care s-a îngrăşat şi ea între timp, se întoarce acasă, unde sarmaua are mai mult gust. Îl ierţi şi după ce îţi trage o scatoalcă, pentru că el e foarte elocvent atunci când îţi spune că nu a vrut să te bată măr, dimpotrivă, a vrut doar să te mângâie cu blândeţe.
Dar a avut un reflex muscular stupid şi i-a sărit mâna din cot, către splendidul şi delicatul tău maxilar. Îl ierţi şi când te înşală, în schimb n-o ierţi pe femeia cu care s-a culcat. Ea e o neisprăvită (am vrut să folosesc alt adjectiv, dar nu mă lasă şefii mei să scriu prostii în ziar). Iar el e o victimă, un om care n-a ştiut ce face – şi nu şi-a dat seama nici când s-a trezit gol puşcă lângă nemernica aia, în cine ştie ce pat mototolit…

 
 

Urmărește-ne pe Google News