Editorial de Simona Catrina | Creştini, aveţi dezlegare la cârnaţi

Ciolan de broccoli nu vrea nimeni, deoarece, nu-i aşa, tot ce iese din pământ e injectat cu chimicale şi e nociv. Ipocrizia posturilor creştine e una din cele mai pitoreşti – asta ca să nu spun nesimţite.
Un cântăcios al patriei, un vedet (că vedetă nu pot să-i spun, el se consideră bărbat şi îi respect opinia) mi-a spus că întotdeauna ţine tot postul Crăciunului şi tot postul Paştelui. La două zile după înduioşătorul nostru dialog, l-am ochit la un mall, era spăsit, trăind ca un călugăr din Tibet, hrănindu- se modest cu rădăcini de şaorma.
Televiziunile alternează democratic ştirile, ca să nu se supere nici habotnicii, nici chefliii. Ţi se spune cât e de important să te purifici în post. Se folosesc aceleaşi cuvinte ca atunci când ţi se porunceşte să scuturi la timp sacul cu scămoşenii din aspirator. În ştirea următoare, aceleaşi posturi TV te cheamă cu tobe şi trompete la târgurile unde sfârâie mici şi se spârcâie muştar pe dânşii.
Operatorul special amenajat îţi arată cârnaţii şi caltaboşii, plăcinta înfuriată şi vinul care, printr-o minune a chimiei, se transformă foarte repede în trigliceride, pumni, picioare şi morţii mamei interlocutorului.
Popii şi frigăruile joacă în marea finală a Crăciunului. Ştim de pe-acum cine câştigă. Ipocrizia e fascinantă. În anii 90, am fost translator de limba arabă şi limba engleză într- o ambasadă din Bucureşti.
Diplomaţii erau musulmani, semănau toţi cu Bin Laden, Allah să-l ierte. A început Ramadanul, perioada aia din an în care n-aveau voie să mănânce sau să bea (nici măcar apă) până la apusul soarelui.
Desigur, când ieşeau în lume, luau nişte feţe de-alea de smochine, ca prizonierii americani pe care talibanii îi ţin fără apă, hrană sau femei. Dar încă de dimineaţa, când erau singuri în biroul mare (şi cam oval) al ambasadorului, crăpau în ei de zici că se anunţase sfârşitul lumii.
Beau alcool şi molfăiau porc, deci erau receptivi la gastronomia mondială. Să mai aud pe cineva că islamicii sunt fanatici. Mie-mi plac ăştia care-mi scot ochii-n autobuz când îşi fac cruci în faţa bisericilor, în postul Crăciunului, în timp ce devin martiri ai neamului, lăsându-se torturaţi cu hamburgeri.

Urmărește-ne pe Google News