ComenteazăA mai trecut un Crăciun în care cheful a fost sinonim cu îmbuibarea. În ţara asta, în care nouă din zece oameni din autobuz îşi fac cruce când trec pe lângă biserici – te fereşti de ei ca de lilieci, ca să nu-ţi scoată ochii -, numai o zecime ştie ce semnifică ziua sfântă.
Se duc la popă, se închină până le amorţeşte artera brahială, dar susţin că de Crăciun sărbătorim tăierea porcului. Am un amic periculos de sincer, medic la un pompos spital din Bucureşti. A picat măgăreaţa pe el şi l-au pus de gardă de Crăciun. I-am urat sărbătoare fericită, dar a luat-o ca pe un sarcasm, normal.
Pe urmă, mi-a spus cum s-a desfăşurat pentru el luminata zi a Naşterii Domnului. Primii veniţi la Unitatea de Primiri Urgenţe au fost cei care trăiesc cu impresia că, pentru sănătatea dumneavoastră, trebuie să consumaţi cel puţin doi litri de alcool pe zi. Ce dacă ăia de la televizor spun “lichide”, alcoalele sunt solide sau ce?
Aceşti pacienţi interesanţi, pe lângă matrafoxul de rigoare, aveau la bord şi o ţâfnă vecină cu sminteala. După ce beţivii au fost puşi în afara oricărui pericol (în afară de ăla de a fi caftiţi de nevestele care- i urmăreau, amabile), au început să vină Salvările cu ăştia care se îndopaseră ca şi cum, de sărbători, stomacul se umflă brusc şi acceptă o cantitate triplă de sarmale faţă de zilele lucrătoare.
La un moment dat, cică a venit unul care susţinea că n-a înghiţit mai nimic, doar ceva caltaboş, ceva slană, ceva cozonac şi ceva damigene de busuioacă. Avea în colecist mai multe pietre decât plaja din Eforie şi se trezise cu o criză de bilă, ce să facă.
Răcnea că vrea un calmant rapid şi că el pleacă acasă, că-l aşteaptă musafirii (şi cârnaţii, se subînţelegea din context). Doctorii i-au spus că, dacă vrea să mai vadă vreodată lumina soarelui şi lumina ţuicii, să stea naibii acolo unde e, la fascinantele perfuzii din dotare, măcar până a doua zi.
Petrecerile şi sărbătorile creştine se reduc la crăpelniţe care se lasă cu apeluri la SMURD, noroc că au ridicat ăştia elicopterele de la sol, din nou. Mă rog, nu spun că ar trebui ca de Crăciun să mergem la grădina zoologică, să hrănim pe furiş maimuţele. Şi nici să mâncăm lucernă.
Fiecare decide pentru el. Aştept cu emoţie noaptea de Revelion, când românii vor pune pe masa chirurgului toate cele cuvenite: ulcere perforate artistic, fermecătoare încuţitări romantice şi ochi pocniţi de petarde.