Editorial de Simona Catrina | Litoralul pentru toţi. Hai la plajele cu hoţi!

Asta e ca şi cum ai răcni: “Icre negre şi şampanie la tot cartierul, că mi-a născut nevasta”. Cu menţiunea că icrele sunt negre doar pe eticheta conservei Made in Taiwan, iar şampania e un vin bălţat de regiune superior. În timp ce oamenii cinstiţi se şcoleau prin Turcia, unde îşi dădeau masteratul în bişniţă, noi toceam ca idioţii istoria poporului român. Istorie din care reieşea, culmea ironiei, că în secolul cinşpe i-am bătut pe turci la Podul Înalt.
Pasămite ei îşi iau acum revanşa, adică ne bat cu artileria bazarelor, cu baclava, bacşiş, chilipir, dambla, fistic, halva, ibric, lulea, rachiu, rahat (pardon!), susan, telemea (acestea fiind dulci cuvinte şmanglite de noi de la poporul turc prieten). Dar să revenim la litoralul pentru toţi. Din Năvodari până-n Mangalia, pestriţeala neamului atinge cote halucinante. Ofertele de cinci tocăniţe într-una singură sau de gogoşi prăjite în acelaşi ulei din luna iunie sunt irezistibile. Vine toamna, zilele sunt mai scurte, nopţile sunt mai lungi, păsările călătoare pleacă. Din păcate, nu pleacă şi gândacii din hoteluri.
Ce-ai spus? Aaa, ai muncit o viaţă întreagă şi ai pensie de jeleu? (Că rahat nu putem să scriem încă o dată, deoarece suntem ziar serios). Atunci, poftim la nămol, la Eforie. E bun şi reumatismul ăsta la ceva. Dacă nu-ţi scârţâiau oasele ca nişte roţi de mărfar, nu primeai bilet de la doctorul de familie, ca să mergi la băi. Stăteai acasă şi te uitai la televizor, ca să vezi cum se bălăcesc în noroiul terapeutic ăia care au învăţat carte (măcar un poker, ceva). Deşi la ora asta plajele sunt pline de calici fără mulţi biştari în cont, hoţii n-au pauză.
O ghicitoare ambulantă din Neptun, care citeşte în palmă, are o dexteritate aproape paranormală. Când îi întinzi zece lei, îţi ia şi verigheta, fără să te prinzi. Îţi dai seama abia peste o oră, când te duci la masă. Cu degetul căsătorit, încerci să scoţi din ciorbă un cotor de ardei care n-avea ce căuta acolo. Aşa observi că nu mai ai giuvaerul pe falangă. Zilele trecute, în autobuz, un copil o bătea pe mă-sa la cap: “Când mergem la mare?” Femeia i-a explicat că or să meargă altădată, pentru că acum n-au destui bani. Dacă aş fi coborât atunci, m-aş fi scutit de o lacrimă toxică. Dar n-am coborât. Şi l-am auzit pe ăla mic venind cu soluţii: “Mamă, dar dacă anul ăsta nu mâncăm seara şi nu cer nici o îngheţată, putem să mergem anul viitor la mare?”

Urmărește-ne pe Google News