Editorial de Simona Catrina: Omul-nucă, omulprună și omul-piftie

E amuzant, fiindcă toţi ne credem nuci şi suntem, de fapt, prune. Iar ceilalţi ne cred piftii şi suntem (aţi ghicit) tot prune. De coaja nucii treci greu, dar când ai ajuns la miez eşti mulţumit. De coaja prunei treci uşor, dar înainte de a te bucura ca prostul dai de sâmbure şi-ţi piere cheful de foraj. Din omul-piftie faci ce vrei, până în clipa când realizezi că nu asta aştepţi de la o fiinţă.
Omul-nucă habar n-are să arate că iubeşte. Duioşia externă se loveşte de coaja lemnoasă şi sare cât colo. Bărbatul-nucă pare liniştit ca un motan sătul. Crăcănează un ziar în faţa lui, dar nimeni nu ştie că undeva, într-o foaie, a făcut o găurică prin care spionează tot ce-i afară. Omul-prună îţi deschide uşa şi patul, îţi descheie bluza cu dorinţă sinceră, îţi aduce portofelul lui şi te serveşte cu un împrumut (sau cadou) proaspăt. Îţi gâdilă visurile.
Şi te trezeşti într-o zi că eşti femeia care-şi poate oferi trupul cu du(b)ioasă degajare unui om abil la vorbă. Dar pe când el planifică să te dezbrace şi altădată la fel de uşor, tu planifici să fii mireasă. Iar aici, lucrurile se mototolesc şi trebuie călcate. Tu asta ai crezut, că el vrea să se însoare? Aici aş scrie “ha, ha, haaa”, dar un “hu-huuu” lugubru are mai multă acurateţe. Omul-piftie e adorabil. Faci ce vrei din el, până în clipa când realizezi că totuşi gelatina are ceva respingător. Bărbatul te adoră (din păcate pentru el), te mângâie şi te pupăceşte. Dar mâna lui e neplăcut-ezitantă, buzele lui sunt ca gura unui calcan chior.
Degeaba e bun la suflet, femeile se plictisesc de sacrificii stupide. Inima damelor trebuie prăjită bine înainte de a fi înfulecată. Altfel, pică greu la stomacul şi la libertatea masculului. Dar am bocit cu sughiţuri… pardon, am vorbit destul cu sughiţuri despre bărbaţi. Ia să vedem, există şi femei-nuci, femeiprune şi femei-piftii?
Veşti bune, domnilor. Da, există. Femeia-nucă are un sutien care se desface greu. Dar, odată ce-i rupi încuietoarea, ajungi direct la Starea Civilă, printr-o grandioasă coproducţie amantă-soacră. Femeiaprună nu există, v-am păcălit. Cea care şi-a deschis porii şi bluza îşi deschide imediat şi buletinul, ca să-i schimbi numele de familie cu al tău – care se termină boiereşte în “rescu”, “reanu”, “riu” sau “rovici”. Nu în “roiu”, ca al ei. Cât despre femeia-piftie, ea e o capcană superbă. Dincolo de moliciune vin oasele uitate în compoziţie. Oase care-ţi rup dinţii, contul şi inima.

Urmărește-ne pe Google News