Dar vine acea vreme din an când rapsodul aterizează în ţara noastră, pupă pământul natal şi dă o sută de mii de concerte, ca să-şi scoată banii pe tot anul. Bunăoară, are un concert pe 15 decembrie, la Sala Palatului, printre altele.
Viflaimul lui Hruşcă ne bălăceşte ochii. Lumea îşi şterge faţa cu şerveţele şi crapă de tristeţe când aude că un creştin nu dăşchide uşa la timp. N-am nimic personal cu Hruşcă, îl cunosc, e un tip foarte drăguţ, am făcut interviuri cu el cât am stat şi eu în Canada – că aşa e acolo, ne prefacem că ne iubim, ca să arătăm ce uniţi sunt românii.
Dar e clar că el trăieşte din mucii trişti ai celor care- i ascultă colindele. Toată lumea care agaţă globuri în brad ascultă în acest timp colindele lui Hruşcă.
Creştinii se plâng că nu pricep ce latră Hruşcă acolo. La pretenţiile lui, aşteptam ceva mai explicit. Ascultăm ceva care sună aşa: “Şi-am văzut şi piaza mamă, pe care Maria- o cheamă”.
Ce-i cu tine, Fănele, nu poţi articula ceva decent? “Şi-am văzut şi a sa mamă”, ăsta era textul. Crapă gura mai larg, eşti cântăciosul neamului, fă-ţi datoria, ce naiba, Doamne, iartă-mă! Într-o zi, stăteam împăiată în staţia de autobuz.
Pe un stâlp, era lipit un afiş, Ştefan Bănică avea al catralionulea concert de Crăciun, la (aţi ghicit) Sala Palatului. Bubulina- gospodina adună o puzderie de naive în sală, ca să-l asculte şi să arunce cu sutienele în cântăreţul neamului. Pe bune? O mie de femei au orgasm când aud versurile nemuritoare ale Bănicului: “Aş vrea să spun că eu am s-o aştept mereu”.
Am pancreasul plin de lacrimi. Pentru că deţine doar şaişpe cuvinte în vocabularul curent, Fănică o ţine pe-a lui, ca gaia maţu. “Chiar dacă-mi va fi greu, am s-o aştept mereu”.
Mă, alte cuvinte nu mai ai? Ca să nu mai spun de Fuego, care miaună sfâşietor: “Împodobeşte, mamă, bradul, şi nu te întrista”. Mai zice ceva ciudat: “E masa încărcată de nucivereşicolăcei”, Dumnezeu ştie ce-a vrut să spună.
Fuego, scoate corcoduşele din gură, eşti penibil. În acest timp, în cadrul videoclipului, Irina Loghin are o mutră de victimă, joacă rolul mămucii, e ceva colosal. În concluzie, terminaţi cu siropurile intitulate colinde, sunteţi groaznici.