Editorial de Simona Catrina | Proștii care le știu pe toate, deștepții care nu știu nimic

Din seria: şi dacă, totuşi, printr-o tristă lege universală, e mai sănătos să fii prost? Una dintre fiţele societăţii moderne merge pe ideea asta insistentă cu “ai încredere în tine!”. Foarte frumos. Poanta e că primii care au încredere oarbă în propriile funduri şi creiere sunt, aţi ghicit, prostovanii. Aaaa, că pe lângă ei mai sunt şi oameni deştepţi care nu se sfiesc să dea orice uşă de perete, asta e altceva. Aşa s-a ajuns, cum spuneam, la un fenomen bocciu. În sensul că mulţi deştepţi îşi doresc năprasnic de sincer să se fi născut, pur şi simplu, idioţi.

Vezi câteodată câte o oaie care clefăie vegetaţia patriei, apoi behăie degeaba, apoi stă trântită în iarbă, cu laţele-n sus. O zăreşti din maşină, unde tu înjuri traficul ca un spărgător de seminţe din peluză, la fotbal. Atunci, te simţi mai prost decât oaia, fiindcă tu n-ai ştiut să te aşezi în mediul tău propice, aşa cum a făcut ea.

Deştepţii sunt, de multe ori, absurd de timizi, de ruşinaţi, de parcă ar fi obligaţi să facă pipi într-o tufă de măceşe, nu să vorbească şi să se mişte firesc. Aşa că, din acest punct de vedere, unii proşti sunt un exemplu foarte util de reuşită în viaţă. Ei, dacă văd un obstacol, scuipă pe el. Dacă dau de o poartă încuiată, sar gardul. Dacă dau de un om isteţ, fac mişto de ăla. În tot acest timp, acesta din urmă renunţă la luptă, aşteaptă dreptatea de pe lumea cealaltă. Eram, odată, într-o vizită unde distribuţia musafirimii se prezenta destul de straniu. Jumătate avea mintea brici, cealaltă jumătate – nişte iluştri nătărăi. La început, deştepţii lansau decente, subtile şi frumoase subiecte legate de lume şi, nu-i aşa, viaţă.

Recomandări

PSD-PNL-UDMR au decis datele alegerilor prezidențiale 2025 – Surse

Proştii au tăcut o vreme. Nu ca să asculte, ci ca să se îndoape. Însă, după ce-au râgâit apoteotic, cu burta cât pepenoaica, au trecut la atac. Au bârfit mitocăneşte cam tot ce le-a fâşâit prin minte. Dintr-o dată, au devenit simpatici foc. Şi, pe nesimţite, deştepţii au început să pară proşti şi lipsiţi de inspiraţie. Căci ce altceva ai putea crede dacă, atunci când un comesean strigă: “Mă bucur Obor” sau “Mi se rupe” sau “Bună brânza asta de veci!”, deşteptul rămâne împăiat, incapabil să râdă sau să scoată ceva amuzat din gâtlej, măcar un lătrat de genul “Hai, bă, să mori tu că aşa a fost?”.

Urmărește-ne pe Google News