Editorial de Simona Catrina | Regimul de slăbire cu şaorma şi alte minciuni de urgenţă

Ca să arate că maşinăria ei digestivă nu mai e ce-a fost pe vremea când l-a agăţat pe Lis în primărie, Oana a alcătuit pe loc o şaorma cu de toate. Uite, deşi burlanul de pâine e relativ mic (dacă-l apuci cu două mâini, deja ai acoperit jumate), tot îngraşă, de-a dracului ce-i maioneza pe el. Omul se lasă de fumat (la vedere), apoi se apucă iar de fumat (la WC). Suntem înconjuraţi de români care se lasă de băut. Dar soarta nemiloasă face ca, după acest moment solemn al renunţării, ei să mai trăsnească ani de zile a matrafox, deşi se jură că n-au mai pus picătură-n gură.
Nu ştiu, poate şi-au turnat rachiul prin urechi, iar gura nu are nici o vină, într-adevăr. Revenind la cei care ţin regimuri drastice şi nu slăbesc, să ştiţi că şi eternii cercetători britanici lucrează de mult la asta. Ei vor să demonstreze că există o strânsă legătură între cantitatea de mâncare înghesuită în fălci şi mărimea blugilor în care te bagi cum te bagi, dar nu se ştie cum mai ieşi de-acolo. Multă lume suferă de ceea ce eu numesc “sindromul nevasta lui Soprano”. În serialul cu mafioţi, soaţa lui Tony ajunsese la silueta şi graţie unei butelii şi se jura că ea ţine regim, dar degeaba. Pe urmă, o vedem pe madam mafiotă cum aşteaptă să-i plece bărbatul la serviciu (dacă putem numi aşa locul unde dispărea consortul în fiecare zi). Apoi, se strecura într-o cămară, unde râcâia după o cutie secretă, din care scotea şi împrăştia pe mochetă un kil de bomboane.
Le mânca febril, cu plăcerea unică a îmbuibării interzise. Cică să fumezi pe ascuns e semn de tinereţe. Iar să bei pe ascuns e semn de curaj. Dar să mănânci pe ascuns e ceva care, dacă n-ar fi de râs, ar fi de plâns. Am o amică pe care bărbatul ei iubitor a avertizat- o că, dacă nu reduce doza de cârnaţi pe care şi-i administrează o dată la două ore, el va divorţa pe cale amiabilă. La fel de amiabil, ea a aruncat la gunoi, ostentativ, restul de cârnaţi din frigider. El a zâmbit languros, anticipând viitoarea ei siluetă de vis. Ea a zâmbit mefistofelic, anticipând momentul când el va sforăi, iar ea se va duce să scoată de pe raftul bibliotecii (adică un loc unde privirea lui nu ajungea niciodată), un volum pe cotorul căruia scria: “Bomboane fine de ciocolată”. O carte foarte bună, cu final fericit.

Urmărește-ne pe Google News