Acum câteva zile, mă relaxam în staţia lui 137, în Drumul Taberei. După 16 minute de cârcei purificatori, s-a auzit o sirenă. În amonte, o dubiţă de pompieri îşi croia drum. Niiii-nooo-niiii-nooo!
Tocmai atunci, s-a iţit şi 137-le meu care, cuvios, a trebuit să-şi mute fundul gras în extrema dreaptă, să treacă echipajul de urgenţă. Care dubă tot nu era mulţumită, miorlăia în continuare: niiii-nooo-niiii-nooo! Maşinile tuşeau care încotro, cocoţate pe linia de tramvai, sleite-n pârloaga dintre blocuri, pitite după tomberoane, dar duba vajnică de pompieri încă urla ca din gură de piton – niiii-nooo-niii-nooo.
În timp ce făceam ochii pâlnie după taxiuri, a ajuns duba în dreptul meu. Niii-nooo-niiii-nooo. Prezenta în continuare semnale acustice şi luminoase. În cabina pilotului, se lăfăia la volan un tip care se hlizea şi vorbea la telefon, iar lângă el stătea un nene care mânca şaorma. Eram surzi cu toţii de la sirena groazei, dar se pare că ei erau în unghiul mort, că se distrau. Mă gândeam aşa: dacă ăştia doi din faţă îşi trăiesc viaţa, oare în spate, în dubă, stau sardeliţi vreo opt pompieri, care să intervină în caz de ceva? Niiii-nooo-niiii-nooo. Asta-mi aduce aminte de o întâmplare care nu ştiu nici în ziua de azi dacă a fost adevărată sau legendă. Zice că pe vremea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român şi preşedintele Republicii Socialiste România, tot aşa, o Salvare rula cu 90 la oră şi cu sirena vâlvoi, prin Bucureştii de altădată. Niiii-nooo-niiii-nooo. La o intersecţie, s-a lovit de-un bou cu o Dacie şi, ce să vezi, uşile din fundul Salvării s-au deschis (normal) din cauza şocului, iar din dubă au căzut două putinici pline cu telemea de oaie calitatea întâi. Ele erau singurul pacient pentru care hăuia sirena la acel ceas de prânz.
În faţa tabloului de ieri, în care ăla începuse crăpelniţa cu fastfood în timpul misiunii, n-am putut să-mi stăvilesc bănuiala că în spate aveau pizza şi voiau să ajungă cu ea caldă la bază, că sunt şi ei oameni. Niii-nooo-niiii-nooo. Şi dacă tot suntem la capitolul “ce-a vrut autorul să spună”, am învăţat să îmblânzesc violenţa de limbaj încă de pe vremea când vedeam filme pe video, unde eroul negativ răcnea că “Go fuck yourself, motherfucker!”, iar Irina- Margareta Nistor traducea, sfioasă, “Sfinte Sisoe, eşti nebun!”.
În cabina pilotului, se lăfăia la volan un tip care se hlizea şi vorbea la telefon, iar lângă el stătea un nene care mânca şaorma. Eram surzi cu toţii de la sirena groazei, dar se pare că ei erau în unghiul mort, că se distrau.
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!