Când eram în liceu, obişnuiam să mai fug de la câte-o oră de matematică şi să mă proptesc în sala de judecată a tribunalului local. Alegeam întotdeauna tronsonul orar cu divorţuri. Eu şi colega mea de bancă, părtaşă la chiul, căscam gura cu nesaţ la mahalagismele conjugale. Ne cruceam cum marile iubiri ale neamului se fleşcăiau greţos sub privirile sictirite ale judecătorului. Anii au trecut, iar prietenii mei jurişti îmi spun că nu s-a schimbat mai nimic pe tarlaua divorţurilor.
La adăpostul unui limbaj mai pompos, lumea continuă să se înjure mai mult sau mai puţin savant. Dar până se ajunge la hârţoage, lupta se dă acasă. Acolo se joacă preliminariile. Miza cea mai importantă sunt copiii – care, chiar dacă nu sunt destul de mărişori ca să priceapă expresii de genul: “Mai du-te dracului, cu paraşutele tale cu tot!”, vor deduce că tati a necăjit-o foarte rău pe mami, fiindcă nu i s-a deschis paraşuta. De fapt, adevărata bătălie se dă pe tema pensiei alimentare. Cine ia copiii ia şi banii, care nu mereu ajung să îmbrace fundul plodului. Am asistat, de-a lungul anilor, la câteva episoade memorabile de tranşare a drepturilor părinteşti.
“Onorată instanţă, nevasta mea nu poate avea grijă de copiii rezultaţi, deoarece e nebună! Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-o şi pe maicămea!” (Ce surpriză!). Evident, onorata instanţă n-o cheamă în sală pe mama soacră a pârâtei, ci foşgăie în dosar şi ţâţâie, vag mustrător. Teoretic, părinţii vor binele copiilor. Ca să ajungi să-i decazi din drepturi, trebuie, conform legii, ca ei să facă nişte boacăne din categoria celor ce înnobilează ştirile de la ora 17.00. Şi totuşi, mămucile şi tătucii divorţători pun adesea propriul război şi propriile orgolii deasupra bunăstării copilului.
Amanta lui tati va trebui să înţeleagă că el va avea de smuls o halcă bună din leafă ca s-o dăruiască lunar pruncilor, după divorţ. La acest moment, romantismul se face praf. Asta pentru că salariul lui bine dospit creştea libidoul metresei. Din răzbunare, mulţi taţi vor să înşface copiii – numai aşa, de-ai naibii, ca să nu basculeze vreo pensie alimentară în contul nebunei de ex-nevastă. Noroc că noile lor iubite se opun vehement, îngrozite că vor avea de îndopat plozii alteia. Mi-am adus aminte de o glumă celebră. Un copil îi spune altuia: “Părinţii mei s-au luptat muuuult pentru custodia mea, la divorţ… Strigau unul la celălalt: ia-l tu!… ba ia-l tu!…ba tu, că tu l-ai vrut!”.