Pe vremuri spuneam că la politică şi la fotbal se pricepe oricine. La orice masă ori întrunire ad-hoc pe banca din parc se încingeau controverse aprige în care fiecare ştia mai bine decât toţi ceilalţi cum s-ar fi cuvenit să dribleze Messi şi cum ar fi trebuit să voteze vecinii de bloc – dar Messi, idiotul, ratase, iar vecinii cei inculţi puseseră ştampila pe cu totul altcineva decât era cazul, aşa că îşi merită soarta, să nu se mai vaite. Situaţia s-a schimbat niţel în ultimii ani, de când vedetele, toate, s-au apucat să facă cu totul altceva decât îşi propuseseră iniţial. Prezentatoarele de la meteo s-au făcut actriţe sau dizeuze, cântăreţele s-au făcut designeriţe de haine, de pantofi sau de bijuterii, iar doamnele de la televizor, orice job ar fi avut ele acolo, de la asistente teve până la moderatoare sau cititoare de prompter, s-au apucat să scrie cărţi. Oamenii nu se mai pricep, cu mic, cu mare, la fotbal şi la politică, ci la artă: artă pură, artă scrisă, artă vopsită, artă mâzgălită…
De când cu efectele vocale din studiourile de înregistrări se pare că oricine se cam poate apuca de cântat şi, de când s-au inventat redactorii, corectorii, editorii şi lectorii, pare-se că fitecine se poate autointitula scriitor. Doamnele frumoase îşi pun propria fotografie pe copertă şi devin, cu un minim efort, autoare de bestseller-uri. Iar dacă au născut şi-un puişor, experienţa capătă dimensiuni mitologice, bebeluşul e privit cu uimirea pe care o pui când afli că din nimic a apărut un boţ de aur şi experienţa maternităţii proprie este povestită nuanţat şi servită ca model. Au scris cărţi despre naştere vedete mai mari şi mai mici, iar acum a venit rândul Ralucăi Zenga, de profesie nevastă şi vedetă, de a scoate pe piaţă propriul manual al maternităţii zen, chiar în perioada în care bieţii elevi nu prea au manuale, dar, iacătă, au mamele… Rândurile şi cuvintele din carte sunt aşezate aproape în ordine, însă interviurile pe care le dă autoarea îţi creează tot felul de uimiri despre tagma scriitoricească şi capacitatea noilor veniţi de-a îmblânzi, cât de cât, vorbuliţele limbii române. Raluca Zenga vorbeşte dezinvolt despre cartea pe care a scris-o şi are pentru cititoarele ei, proaspete mămici sau mămici în devenire, decât două-trei sfaturi în toate declaraţiile… Nu, să nu mă întrebaţi care sunt sfaturile, fiindcă m-a luat ameţeala şi nu le-am reţinut. Dacă ar mai fi trăit Pruteanu, emisiunea lui, “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, s-ar fi numit azi “Decât o carte să-ţi mai scriu”.
Prezentatoarele de la meteo s-au făcut actriţe sau dizeuze, cântăreţele s-au făcut designeriţe de haine, de pantofi sau de bijuterii, iar doamnele de la televizor, orice job ar fi avut ele acolo, de la asistente teve până la moderatoare sau cititoare de prompter, s-au apucat să scrie cărţi.