ComenteazăȘi dacă tot a venit un șef de guvern la Oradea, acesta a observat un palat uriaș căzut în paragină. Când a aflat că este sediul Episcopiei Romano-Catolice, a scos din portofel 28 de milioane de lei, iar acum clădirea renaște sub ochii noștri uimiți. La plecare a promis că face și o linie de cale ferată rapidă între Budapesta și Cluj. Ce noroc că ne aflăm pe ruta asta, că uite-așa vom avea și noi o variantă rapidă de a circula spre est.
Abia acum îmi pare rău că nu am intrat în spațiul Schengen, de când am văzut cu ce viteză vin ungurii cu autostrada spre granița noastră. Nici dacă era vorba despre o invazie nu se deplasau atât de iute. Păi, dacă eram în Schengen, constructorii nu ar fi băgat de seamă că trec granița și pun pariu că în doi ani ajungeau cu drumul de mare viteză până la Târgu Mureș. Ăsta da, parteneriat public privat, banii lor privați pentru publicul nostru!
Nu suntem în Schengen, dar bine măcar că suntem în Uniunea Europeană. Oradea, pe vechiul program de finanţare, a reușit să investească în oraș 250 de milioane de euro. Pe programul 2014-2020 deja a atras peste 300 de milioane de euro, valoare în care se regăsesc și banii dați pentru cofinanțare de către primărie. Oricum ai lua-o, 550 de milioane de euro înseamnă bugetul de investiții propriu pe 27 de ani, așa că Oradea are norocul să ajungă, din acest punct de vedere, în anul 2045.
Și Viena, vechea capitală imperială, vrea să ne pună pe șine. Un tren care să lege capitala Austriei de cea a Ungariei și de cea a Transilvaniei va trece, începând de anul viitor, inevitabil, și pe la noi. Se pare că de ceva vreme norocul ne surâde, iar asta îmi aduce aminte de butada marelui politician P.P. Carp. Acesta spunea că „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”. La 100 de ani de atunci, vorbele sale sunt la fel de adevărate, dar nu în ce privește România, ci Oradea. Nu mai avem nevoie de politicienii din Parlament sau Guvern, că, la ce noroc avem, mai mult ne încurcă.
Citește și: