ComenteazăAm urmat îndemnurile creştineşti şi, simţind în aer parfumul Înălţării Sfinte, sărbătoare trecută cu roşu în calendare, mi-am propus să străbat o zi în care să fac numai fapte pline de iubire.
Pentru început, am hotărât ca, din toată sărăcia mea, să fiu milostivă şi să împart bani cerşetorilor care pândesc la fiecare semafor. Am fost la o bancă, chiar la banca unde am cardul, deci căreia îi sunt clientă fidelă, şi l-am rugat pe funcţionar să îmi schimbe 30 de lei în hârtii de un leu şi monede mărunte. M-a refuzat fără drept de apel, a zis să plec, că-l ţin din treabă. Eu l-am ascultat, spăsită, dar apoi mi-am amintit câte comisioane plătesc băncii lui, aşa că mi-am luat banii în mână şi inima-n dinţi şi am revenit. Am cerut o hârtie ca să fac o reclamaţie şi am zis că nu plec de acolo până nu vine ori cu şeful, ori cu mărunţii. “Vă schimb banii pentru că vreau să vă ajut”, mi-a zis el într-un final, “nu pentru că m-aţi ameninţat”. Minţea ca porcul. Dar l-am lăsat aşa, să facă pe generosul, ca să pot face şi eu acelaşi lucru.
Am dat mai întâi hârtiile de un leu şi am primit la schimb nişte bogdaproste, o întoarcere rapidă pe călcâie, din partea unui cerşetor profesionist care văzuse că se face verde şi voia să înhaţe şi pomana de la maşina din spate şi multe întrebări suplimentare de genul: “Nu poţi să-mi dai mai mult?”, “Ai cumva şi o ţigară?”, “Când mai treci pe-aici?”. Rămasă fără bancnote de un leu, am început să împart şi monedele de 50 de bani, dar reacţiile au fost complet diferite. Cerşetorii politicoşi nu mi-au mai spus “Mulţumesc”, ci “Mersi”, iar cei nepoliticoşi s-au întors şi mai iute către vehiculul din spate. Iar când am ajuns la rotocoalele de 10 bani, vă dau cuvântul de onoare că un cerşetor a luat cele două monede pe care i le-am dat şi a zis “Bine”, altul le-a refuzat, iar cel de-al treilea mi-a aruncat banii în faţă şi-a plecat înjurând.
Eu nu m-am supărat pe el, fiindcă- mi propusesem să fiu bună toată ziua, doar m-am amărât puţin în sinea mea că, uite, n-am bani de ajuns ca să fiu milostivă după nevoia de absorbţie a pieţei. “Ar trebui să muncesc mai mult”, mi-am spus în gând, convinsă că, dacă o să am mai mult, o să pot să dau mai mult şi, astfel, mai multe păcate mi se vor şterge de pe răboj. Şi am continuat să fiu bună, zâmbind celor din jur cu surâs tâmp şi-un ochi cam închis, de la lovitura cu moneda aia prea mică pentru o intenţie atât de mare…
Rămasă fără bancnote de un leu, am început să împart şi monedele de 50 de bani, dar reacţiile au fost complet diferite. Cerşetorii politicoşi nu mi-au mai spus “Mulţumesc”, ci “Mersi”, iar cei nepoliticoşi s-au întors şi mai iute către vehiculul din spate.