Editorial | Nu în centimetri, ci în revelații

Scârbiţi de comentariile presei, care le analizează fiecare rid, şunculiţă sau cută nepotrivită de la haina prea lungă, prea veche sau prea roşie, artiştii, fie ei talentaţi sau fabricaţi, trăiesc, toţi, sub aceeaşi presiune a imaginii: trebuie să fie veşnic ca scoşi din cutie. Nici prea slabi, nici prea graşi. Să nu pară nici prea bogaţi, nici prea săraci. Să nu fie ostentativ de dichisiţi, dar nici în ţinute prea lejere. Şi, bineînţeles, să nu care cumva să se afişeze la braţul vreunui partener sau partenere cu imagine şleampătă. Ci, tot aşa, care să nu fie nici prea-prea, nici foartefoarte…
Aţi ghicit, bat un apropo la bietul Cotabiţă, care, deşi se ştia cardiac cu acte în regulă, ţopăia pe banda din sala de sport şi se deda şi la tot felul de alte activităţi sportive ce sunt sănătate curată pentru cei care se ţin bine în balamalele lor, dar îi pot face să cadă laţi pe ăştilalţi, mai ca noi, care transpiră mult şi se ştiu şubrezi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, precum inima, tiroida, genunchii şi creierul. Râdem de vedetele care îşi investesc câştigurile în împunsături cu botox, dar dacă le-am vedea prea pungite la faţă, cu siguranţă nu le-am scoate din babe şi băboi. “Te caută moartea pe-acasă, tataie, mamaie, le-am spune, iar matale joci acolo, pe scenă”, am hăhăi cu umorul fin, specific românesc. Iar dacă le-ar atârna pieile, după ce am văzut la televizor că mai bine se văd pe ecrane abdomenele cu pătrăţele şi braţele cu bicepşi, i-am invita să mai treacă pe la câte o sală de sport, pe la câte o liposucţie, pe la câte-un antrenor personal. Desigur, dacă apoi ar păţi ceva în timpul operaţiei sau ar crăpa de efort, ne-am smulge părul din cap şi i-am jeli, cu durere, spunând ce mult i-am iubit.
Râdem cu toţii de ipocrita expresie conform căreia “frumuseţea interioară contează”. Nimeni nu se îndrăgosteşte de sufletele senine dacă n-au şi ambalaj neted şi musculos. Şi ne amintim abia când e prea târziu pentru cei pe care – artişti sau parteneri de viaţă – îi oropsim cu criticile şi cu privirile noastre învăţate să măsoare în centimetri, şi nu în revelaţii, că dragostea adevărată nu are unităţi de măsură. Este sau nu este. Atât.
Cotabiţă, deşi se ştia cardiac cu acte în regulă, ţopăia pe banda din sala de sport şi se deda şi la tot felul de alte activităţi sportive ce sunt sănătate curată pentru cei care se ţin bine în balamalele lor, dar îi pot face să cadă laţi pe ăştilalţi, mai ca noi.

Urmărește-ne pe Google News