Editorial | Românul din America e mai deștept decât românul din România?

Acum, vorbesc şi eu în cunoştinţă de cauză. După ce am locuit şapte ani în Canada – şi am cultivat cu sârg legături profesionale şi amicale cu trei legiuni de români aclimatizaţi în Statele Unite – poate am dreptul la o umilă concluzie. Românii de acolo se miră cu ochii bufanţi cum de mai stau românii în România asta pârlită, cum îi spun ei. Iar românii de aici sunt împărţiţi în două hoarde: cei care au vrut s-o tundă din ţară şi n-au avut curaj şi cei care au plecat după prima mineriadă, cu CVul vâlvoi.
După 89, s-au schimbat ciudat de puţine lucruri în filosofia plecării definitive din România. În general, românul se cară pentru că vrea bani mai mulţi. S-a creat un mit al românului plantat pe continente mai catifelate. Cei care s-au împuiat prin ţări bogate dispreţuiesc gângăveala românului care se gândeşte de o mie de ori înainte de a trânti un dosar de emigrare la ghişeul ambasadelor cu pedigree.
De fiecare dată când am scris despre românii stabiliţi în Canada, de exemplu, m-au ocărât vreo câţiva, care au apucat să citească articolul şi nu le convenea modul meu de abordare. Chelul îşi pune mâna-n cap, evident, dar m-a jignit trufia cu care încercau să-mi explice ei mie cum stă treaba în Canada, asta după ce am locuit ani buni acolo, am căpătat cetăţenia lor şi alte privilegii meritate, zic eu. Cum să vă spun, românii din Americi şi Canăzi vor să fie invidiaţi de cei din România. Dar nici în asemenea hal, încât să le ceară toţi ăştia dn ţară bani cu împrumut sau mai ştiu eu ce favoruri. Atunci, bogătanii din Toronto sau Montreal se prefac a fi fascinaţi de ţara lor adoptivă, dar depăşiţi de cheltuieli, căci, nu-i aşa, o vilă medie din Toronto ajunge şi la 500.000 de dolari.
“Mi-e dor de România meaaa!”, nechează câte un român, ca un poet exilat în infernul civilizaţiei şi al prosperităţii. Treci acasă, na! Te ţine cineva acolo? România te primeşte înapoi cu braţele şi impozitele deschise. Cu inima largă şi corupţia şi mai largă. Şi cu pensia mică. Dar am stabilit că mărimea nu contează, în fond. După ce înjură America vreo zece ani, românul întors în România rămâne împăiat. Asta e ţara lui?! Aşa ciufută, aşa săracă, aşa coruptă, aşa haotică, aşa umilită de găinaţul nesimţirii publice? Nu se poate, a greşit avionul, el ştia că România e ţara unde merg câinii cu mărgele Swarovski în coadă. Ochei, a fost o neînţelegere, brrrr, hai înapoi în Canada! Mai bine stăm acolo şi plângem de dorul României, ascultând plăci cu Maria Ciobanu, decât aici, plângând de dorul Canadei, ascultând Celine Dion pe YouTube.
După ce înjură America vreo zece ani, românul întors în România rămâne împăiat. Asta e ţara lui?! Aşa ciufută, aşa săracă, aşa coruptă, aşa haotică, aşa umilită de găinaţul nesimţirii publice?

Urmărește-ne pe Google News