ComenteazăCum nu-şi asumă nimic din eşecul politicii interne a Cabinetului Boc – inspirată, girată şi chiar impusă de el însuşi -, tot astfel Traian Băsescu nu-şi vede nici o răspundere în cel mai mare probabil rateu internaţional românesc: amânarea aderării la spaţiul Schengen. Dimpotrivă. Dacă dezastrul economic îl pune pe seama Opoziţiei, care ar avea ca obiectiv sabotarea (?!) interesului naţional, cererea categorică a Olandei, Germaniei şi Franţei de a ne fi amânată primirea în Schengen e aruncată exclusiv în cârca Justiţiei.
Cele trei ţări spun însă clar că n-au încredere în capacitatea României de a securiza graniţele cu Basarabia şi cu Ucraina, de a stopa contrabanda şi traficul ilegal. Nu tehnic, ci din cauza corupţiei, în primul rând. Mai acuză şi forţarea notei de către Bucureşti, care prin acordarea cetăţeniei române pentru sute de mii de moldoveni le deschide accesul în UE şi în Schengen exact când Occidentul vrea să stăvilească imigraţia. Preşedintele reproşează vehement impasul, aproape exclusiv, Justiţiei, mai ales CSM. Are justiţia multe păcate. Dar ea “lucrează cu materialul clientului”, cu dosare întocmite de Poliţie şi de Parchet. Acestea sunt cele desemnate să depisteze actele de corupţie. Preşedintele însă a găsit doar prilejul de a se răfui cu un CSM incomod, mai exact cu trei judecători realeşi neconstituţional, după cum susţinea el, deşi Constituţia nu le interzice al doilea mandat, iar “ceea ce legea nu interzice înseamnă că permite” (nu e, de pildă, cazul judecătorilor CCR, unde Constituţia interzice explicit al doilea mandat).
Dacă România nu va fi admisă în Schengen, răspunderea nu se poate să nu-l vizeze pe principalul responsabil de politica externă, de imaginea peste hotare a României. Ca şi pe un ministru de externe placid sau pe unul de interne nevăzut, necunoscut. P.S.: Curtea Constituţională a decis, ieri, că Legea salarizării şi Bugetul pe 2011 sunt perfecte. Când austeritatea nu te atinge şi îi loveşte abuziv doar pe amărâţi, e uşor să iei asemenea decizii.