Nu m-a mirat deloc să aflu că semenii mei sunt mai fericiţi atunci când sunt foarte tineri, comparativ cu anii în care se maturizează şi se pricopsesc cu tot felul de responsabilităţi precum slujbe, neveste sau soţi, amante sau amanţi, copii buni sau copii răi ori, la extrema cealaltă, strădanii nereuşite de a avea copii. Vârsta medie aduce cu ea cele mai multe angoase şi starea de stres se înşurubează tot mai zdravăn, zice studiul, între 45 şi 59 de ani, etăţi năpădite de melancolii şi de primele confruntări cu semnele nemiloase ale trecerii într- o cu totul altă categorie de vârstă decât cele anterioare. Dar recunosc că am fost puţin uimită să aflu că, totuşi, dacă e să privim problema în totalitatea ei – că doar asta este treaba statisticii, să te convingă că, atunci când stai cu un picior în apă cu gheaţă şi cu celălalt în apă opărită, per total ar trebui să te simţi bine – adevărata fericire vine între vârstele de 65 şi 79 de ani. Retragerea din câmpul muncii aduce cu ea linişte, calm, tihnă şi împăcare, dar concluzia m-a făcut să fiu sigură că nu fuseseră luaţi în calcul şi pensionarii români (cei care n-au apucat să fie parlamentari, ci oameni serioşi, muncitori) care, de îndată ce-şi primesc primele pensii sfrijite, se lasă cuprinşi de accese de furie şi disperare, iar dacă mai încap şi pe mâna vreunui medic şpăgar – tot statistic vorbind, şansele să nimerească unul dintre cei dedicaţi şi generoşi sunt destul de mici – nu cred că mai apucă să se desfete cu anii fericirii maxime până spre 80 de ani.
Studiul mai aduce câteva concluzii pentru care nu era nevoie de nici o cercetare: cei care au loc de muncă sunt mai fericiţi decât şomerii, iar cei cu o situaţie materială bună sunt mai fericiţi decât, aţi ghicit!, cei care n-au o lescaie, fiindcă “banii îi înveselesc pe oameni”, zic englezii. Se pare că, preocupaţi de researchul lor, n-au avut timp s-asculte cântecul doamnei Corina Chiriac şi să înveţe şi ei, cum am învăţat noi de mici, că “Banii n-aduc fericirea, mult mai de preţ e iubirea”, ci o ţin langa cu prostia lor englezească, argumentată, iacătă, ştiinţific: decât român şi sărac, mai bine englez şi fericit.
Că doar asta este treaba statisticii, să te convingă că, atunci când stai cu un picior în apă cu gheaţă şi cu celălalt în apă opărită, per total ar trebui să te simţi bine şi asta e adevărata fericire.