Evident, cei care s-au lăsat antrenaţi în acest lanţ trofic al corupţiei n-au nici o scuză. Ajunseseră la un ritm al şpăgii, la un ritual aproape pavlovan. Ştiau că sunt filaţi în timp ce făceau sex, în timp ce îşi luau mita, şperţul, dar nu-i mai interesa. Se abrutizaseră, le dispăruse până şi sentimentul fricii. Că doar ei recunosc că nu erau prima oară filaţi şi filmaţi, dar că nimeni nu le-a făcut niciodată nimic! Asta-i marea bubă, marea hibă a corupţiei în România. Lanţul nu poate fi rupt, oamenii nu se pot opri, nu pot ieşi din acest mecanism teribil care le controlează existenţa.

Iar dacă o fac, e pe riscul lor, urmând să plătească. În timp ce vameşii îşi tânguie păcatele la puşcărie, fariseii fac turul televiziunilor: “Noi am avertizat”, bla, bla, bla. Mai răi ca vameşii sunt politicienii ăştia!

 
 

Urmărește-ne pe Google News