ComenteazăVânzătorul de iluzii Nu trece zi de la Dumnezeu în care să nu primesc un telefon de la o persoană complet necunoscută, care vrea să se întâlnească cu mine. Fiecare dintre cei care vor să mă scoată din casă, din familie, din birou, din pepeni şi din programul meu calculat la secundă e convins că în urma întâlnirii cu el viaţa mea se va schimba radical, în bine, şi că nu voi regreta niciodată decizia de a accepta întâlnirea. Unul dintre cei care mă sună vrea neapărat să mă îndemne şi să mă înveţe cum să investesc la bursă, în aşa fel încât să nu mai am niciodată grija financiară a zilei de mâine. “Nu veţi regreta!”, îmi subliniază de zeci de ori, dar nu ştie să-mi răspundă de ce nu a făcut operaţiunea pentru el însuşi, în aşa fel încât să nu mai fie nevoit să-şi câştige traiul dând telefoane peste telefoane unor făpturi absolut nevinovate, ca mine.
Un altul doreşte să-mi prezinte, tot aşa, musai privindu-mă în ochi, un program de economii care să asigure copiilor mei o viaţă îndestulată, studii în cele mai bune instituţii de învăţământ din lume şi bani cât să-şi facă nunţi frumoase, fără dar. Ştie el exact cum le pot asigura toate astea fără să simt vreun efort, e ceva simplu, simplu de tot, atât de simplu, încât doar proştii (ca mine) nu au trecut la fapte. M-a sunat de multe ori o doamnă care vrea să-mi vândă un aspirator înfiorător de scump, dar care va asigura, va reda sau va îmbunătăţi sănătatea tuturor celor din casă, e practic, un panaceu de cea mai bună calitate pentru toate neregulile, bolile sau neliniştile dintr-un cămin, merită să faci foamea un an ca să ţi-l cumperi, zice ea. Şi, efectiv, mă hărţuieşte o altă doamnă care îmi spune, politicos, că trebuie să vin să fac un tratament cu pietre care să-mi rezolve problemele lombare, în condiţiile în care ea a recunoscut că nu ştie nimic despre mine, nici cine sunt, nici dacă am probleme lombare, dar că m-a găsit într-o bază de date şi că nu se lasă până nu ne întâlnim… Există pe lumea asta câţiva oameni către care, dacă m-ar chema, m-aş duce fără să-mi mai iau nici geanta. M-aş duce aşa, ca într- o transă de somnambul, cu mâinile întinse şi cu zâmbetul tâmp. Cei mai mulţi sunt bărbaţi şi nu vă înşir numele lor de Brazi Piţi, dar cred că fiecare dintre noi are câteva slăbiciuni stivuite în biografie. Ei nu sună, însă, niciodată. Dar eu am să continui să răspund, zâmbitoare, tuturor numerelor pe care nu le cunosc, în speranţa că poate, cine ştie, într‑o zi, despre care nu vă voi mai povesti, la capătul celălalt al semnalului va fi nu vânzătorul de asigurări, de masaje, de aspiratoare, ci acela de iluzii pe care mă încăpăţânez să-l visez. Alo! Vrei să ne-ntâlnim?…
Fiecare dintre cei care vor să mă scoată din casă, din birou, din pepeni e convins că în urma întâlnirii cu el viaţa mea se va schimba radical, în bine