ComenteazăSexualitatea nu dispare prin sublimare, prin represiune sau morală, ea dispare mult mai sigur prin ceva mai sexual decât sexul: prin pornografie.
Jean Baudrillard, Strategiile fatale:
Președintele Klaus Iohannis a promulgat o lege prin care elevii vor avea, cel puțin o dată pe semestru, ore de educație pentru viață și pentru sănătate, inclusiv educație sexuală.
Cei mai fervenți opozanți au fost bisericile ortodoxă și catolică. Cu toate că studiile internaționale au arătat că în țările în care s-a introdus educația sexuală nu a scăzut vârsta la care tinerii își încep viața sexuală.
Întrebarea care rămâne este cine ne face însă educația sexuală? Avem specialiști care să se implice, care să transmită mesajul corect?
Cum generează pornografia “așteptări nerealiste”
În al doilea episod “Românii și sexul”, încercăm să înțelegem cum a privit societatea noastră sexul, de la fanarioți încoace și de unde și-au luat tinerele generații informațiile. Adevărul este că au existat niște vectori de imagine, specialiști care și-au asumat acest rol în societate, acela de a pune pe masă un subiect atât de bine păzit de pudici, generații la rând.
Internetul rămâne principala sursă de informare pentru români în privința sexului. Ceea ce e o sabie cu două tăișuri, crede sexologul Gabriela Marin.
Se spune că pe femei le strică filmele romantice și pe bărbați, filmele porno, pentru că, de fapt, lucrurile astea nu există în realitate. Adică niciodată un act cu soția, cu iubita, nu va fi ca într-un film porno, sunt niște așteptări nerealiste.
Gabriela Marin, sexolog:
“Aceste filme creează niște așteptări nerealiste care cu greu se pot găsi într-o viață reală, obișnuită. Și atunci atunci când ai un tipar mental sau niște așteptări care nu sunt reale, atunci de aici apare suferința sau anumite nepotriviri”, explică ea.
După 10 ani de pornhub intens la liber, au apărut problemele
Gabriela Marin este îngrijorată de abundența de material pornografic la liber. Mai exact, de consumul compulsiv.
“Toată statistica și toată literatura de specialitate afirmă că după vârsta de 40 de ani, cam 30 și ceva la sută dintre bărbați au cazuri de disfuncție erectilă. Acum, în ultima vreme, vin foarte mulți tineri, tineri de 20, 20 și ceva de ani, până în 30 de ani, cu probleme de disfuncție erectilă. Și aici, principala cauză este consumul de pornografie”.
În anul 2006 a fost dat la liber primul pornhub, spune Gabriela Marin. Ce s-a întâmplat după mai bine de 10 ani de folosire intensă?
Generațiile astea de tineri care au avut liber la consumul de pornografie, acum foarte mulți dintre ei au nevoie de ajutor de specialitate. Pentru că, de fapt, pornografia inhibă o dezvoltare și o înțelegere normală a actului, a ceea ce înseamnă să faci dragoste.
Gabriela Marin, sexolog:
De la “nedemn și rușinos” la pripă
Și cele mai multe blocaje vin din mentalitate, din “gura lumii” care ne învață de mici că e rușinos să faci sex, crede specialista.
“În spatele tuturor acestor afecțiuni sunt niște idei preconcepute cu privire la sexualitate, ideea că sexualitatea este ceva urât, rușinos, nedemn, că nu trebuie făcut până la o anumită vârstă. Sunt anumite blocaje care țin de mentalitate și de o educație rigidă. Eu nu sunt nici pentru a trece în extrema cealaltă, pentru o libertate, doar că lucrurile trebuie făcute toate la timpul lor, cu bun simț, atunci când corpul este pregătit și când emoțional suntem pregătiți pentru a ne începe viața sexuală, erotică”, explică Gabriela Marin.
Cristian Andrei: “Pentru mine totul a început cam în anul trei de facultate”
Generații întregi de români ar trebui să-i mulțumească astăzi doctorului Cristian Andrei. Prin rubricile sale în revistele pentru adolescenți, cărțile scrise și emisiunile pe care le-a moderat a făcut lumină în mințile speriate și neștiutoare ale multor tineri.
Doctorul Cristian Andrei este și astăzi la fel de activ. Își continua activitatea la Institutul de Relații Umane, unde oamenii pot veni direct, dar are și diferite sesiuni online de terapie sau webinarii cu cei interesați de probleme de suflet și viață.
Sfaturile sale sunt cu atât mai prețioase astăzi, când internetul abundă în tutoriale despre orice. “Cum să te duci într-o școală sau într-un liceu să le vorbești despre sex pentru că o să se apuce de sex dacă le vorbești despre sex? Nu sexul îi interesează pe adolescenți. Îi interesează cunoașterea reciprocă, ierarhizarea, viața de grup, și pentru asta ar face multe lucruri, dar mai puțin despre sex. Mama se gândește mai mult la sexualitate, pentru că uneori sunt probleme în cuplul ei, tata se gândește destul de mult la sexualitate, pentru că poate o duce prea bine cu mama și tot așa”, explică psihiatrul.
Îndrumarea pe care o oferă tinerilor de atâția ani vine să compenseze faptul că adolescentul Cristian Andrei nu a avut parte de educație sexuală. De altfel, și viața sexuală și-a început-o târziu.
Ce l-ar întreba adolescentul Cristian Andrei pe doctorul Cristian Andrei. “Cred că l-aș fi întrebat cam despre tot ce știu la ora actuală și asta înseamnă cam două vieți. Și cea a unui adolescent informat, și pe a doctorului căruia i-ar fi făcut bine să știe lucrurile astea și le-a aflat. Dar dacă vreți întrebări simbolice, l-aș fi întrebat cum să fac să nu am emoții atunci când iubesc, pentru că societatea îmi spune să nu am și ele vin peste mine. Și ce să fac cu emoțiile? Pentru mine totul a început cam în anul trei de facultate, până atunci eram în aer. Scriam poezii, făceam desene și visam. Nimic altceva, vă dați seama? Comunismul…”, spune specialistul.
Tânăra care a scos barza din poveștile despre cum se fac copiii
Generațiile de astăzi sunt norocoase. O au și pe Adriana Radu, de la Sexul versus Barza, o platformă video de educație sexuală.
“Am început Sexul vs Barza când eram încă și mai tânără, având 23 de ani și tocmai îmi terminasem studiile să devin profesoară. Voiam să devin profesoară de limbi străine și ca să explorez chestia asta cu limbile străine am plecat din Franța, unde am terminat facultatea, în Germania, să văd cum e să predai într-o școală în Germania. O chestie pe care am descoperit-o, mai interesantă decât predarea limbilor străine, a fost educația sexuală”, povestește începuturile Adriana.
Astăzi primește în jur de 20 și 25 de mesaje pe săptămână de la adolescenți din România, cu cereri de ajutor și consiliere sexuală și reproductivă. “Multe fete sunt panicate că ar putea fi însărcinate, mulți băieți cărora le este teamă că partenera lor este însărcinată și aceasta este o discuție foarte importantă. Nu e vorba că cineva nu a știut să se protejeze, ci e vorba despre cum cineva tânăr a făcut sex pentru prima dată sau pentru primele dăți. Și apoi sunt tot felul de teme care au legătură cu cunoștințe despre pubertate, corp, sănătate reproductivă și sexuală”, spune fondatoarea Sexul versus Barza.
Ipocrizia seculară a societății românești
De altfel, niciodată românii nu au fost pe deplin deschiși cu privire la sex. Au fost perioade mai bune în urmă cu o sută de ani, când prostituția era taxată și prin urmare și reglementată, dar sunt vremuri apuse.
Un rol important l-a jucat aici Biserica. “Ceea ce e specific neamului nostru, un neam tradiționalist, cel puțin formal tradiționalist, este această mare ipocrizie care ne-a dominat de-a lungul istoriei”, spune scriitorul Dan Silviu Boerescu, care a documentat mai multe cărți pe această temă.
Să ne amintim că au fost chiar domnitori în secolul XIX care au avut de suferit pentru că voiau să divorțeze de o soție cu probleme psihice și nu îi lăsa mitropolitul. Teoretic era foarte închistată raportarea la sexualitate.
Dan Silviu Boerescu
Prostituția era atât de practicată, încât Caragea a mărit taxa
”“Pe de altă parte, dacă ne uităm la toate codurile legislative începând din secolul XVI, până prin veacul al XIX-lea, toate aveau o sumedenie de delicte sexuale descrise și de pedepse cuvenite celor care ajungeau în situația de a fi culpabili”, spune el.
“Curvia era descrisă în fel și chip și erau numiți în fel și chip și cei care o practicau și antreprenorii. Și se ajungea până la pedepse de genul turnatul plumbului lichid pe gât pentru recidivă. Prostituția în sine era o ocupație foarte lucrativă, întrucât, de pildă, Caragea una din primele legi pe care le-a dat când a venit în Țara Românească a fost să ridice impozitul pe prostituție”, spune Dan Silviu Boerescu.
Boerescu a fost unul dintre deschizătorii de drumuri ai luptei împotriva ipocriziei, el fiind redactor-șef al lunarului Playboy, când introducerea acestuia pe piață era în sine un act de frondă culturală.
Despre legiferarea prostituției
“Societatea de azi nu pare pregătită să legifereze prostituția, această activitate care a existat și va exista întotdeauna, nu e nici un dubiu”, crede scriitorul.
El povestește cum proprietarii de case de toleranță erau obligați ca un procent semnificativ, 25-30% din venitul care se cuvenea prostituatelor să fie trecut într-un cont de economii în acele vremuri, ca protecție a angajatelor.
Și chiar se emiteau abonamente la bordel. În plus, multe tinere care aveau nevoie să adune zestre ca să se mărite cu ofițeri, practicau această meserie pentru o perioadă. Cam cum fetele de astăzi sunt modele de videochat ca să-și plătească taxa la facultate.
Cu alte cuvinte, România nu s-a schimbat în fond, ci mai degrabă în formă. Și în vremea comunismului, prostituția, deși intezisă, era folosită de Securitate, pentru înscenări sau spionaj.
Cum se vopseau pastilele ca să pară “anticoncepționale”
Iar educația sexuală pe vremea lui Ceaușescu ar stârni râsul. Contracepția hrănea contrabanda cu produse periculoase. “Țin minte în studenție, în anii 80, prin Grozăvești sau prin Regie se vindeau niște pastiluțe mici, gălbui și se spunea că sunt anticoncepționale. Dar de fapt, niște tineri întreprinzători scufundau acele pastile care erau ceva absolut neutru, cum ar fi piramidonul, ceva de genul ăsta, în urină, ca să prindă culoarea aceea și le vindeau apoi drept anticoncepționale străine”, își amintește Dan Silviu Boerescu.
Astăzi lumea s-a mai deschis. Există metode de contracepție pretutindeni și se încearcă de ceva vreme și introducerea educației sexuale în școli. Fără prea mare succes până acum o lună.
Opozanții proiectului vin cu argumentul inocenței copiilor, cu faptul că cei mici nu ar fi pregătiți pentru așa o discuție. Adevărul este că niciodată copiii nu vor fi pregătiți dacă nu sunt pregătiți și părinții lor.