Traducere din The Conversation
Un sondaj recent realizat de școli și părinți, coordonat de Education Endowment Foundation (o organizație nonguvernamentală din Marea Britanie care își propune să îmbunătățească nivelul de educație al celor mai săraci elevi din școlile de limba engleză, n.red.), a constatat că elevii care au început școala în toamna anului 2020 aveau nevoie de mai mult sprijin decât cei din anii precedenți.
Rezultatele studiului sugerează că cea mai îngrijorătoare situație a fost legată de comunicarea și dezvoltarea limbajului, în care 96% (55 din 57) dintre școli au spus că sunt „foarte preocupate” sau „destul de îngrijorate”. Au urmat dezvoltarea personală, socială și emoțională (91%) și alfabetizarea (89%), abilități care depind în mare măsură de dezvoltarea abilităților complexe de vorbire, limbaj și comunicare.
Impactul perioadelor de carantinare în achiziția de noi cuvinte în vocabular
Părinții au făcut o treabă uimitoare în pandemie pentru a-și menține copiii în siguranță și sănătoși. Puținele activități pe care le-au avut la dispoziție și restricțiile referitoare la vizitarea rudelor au fost o provocare pentru mulți.
Dar acest lucru a redus expunerea copiilor la un vocabular nou – la cuvintele pe care le-am putea folosi atunci când vizităm ferma sau când mergem să o vedem pe bunica.
Acest lucru este important, deoarece știm că nivelurile de vocabular la vârsta de 2 ani prezic performanța copiilor la intrarea în școală, care în sine pot prezice rezultatele ulterioare.
Impactul purtării măștilor
Utilizarea pe scară largă a măștii în timpul pandemiei ne-a făcut, de asemenea, să ne dăm seama cât de mult ne bazăm pe citirea buzelor. A nu putea vedea buzele mișcându-se în timpul vorbirii, combinat cu efectul de amortizare pe care îl are o mască asupra sunetului produs, a făcut mai dificilă înțelegerea a ceea ce spun alții. Aceasta este în special o problemă pentru mulți copii cu probleme de auz.
În învățământul școlar și preșcolar, copiii se pot confrunta cu dificultatea diferențierii unor sunete similare, cum ar fi „p” și „t”, atunci când profesorul lor poartă o mască. Acest lucru poate avea un impact asupra dezvoltării vorbirii unui copil sau a conștientizării sale fonologice, care este capacitatea de a împărți cuvintele în sunete de vorbire pentru a ajuta la citirea timpurie și la dobândirea ortografiei.
De asemenea, măștile ascund expresia feței, ceea ce contribuie la modul în care înțelegem sensul din spatele cuvintelor pe care le auzim. Când acest lucru este eliminat, nu numai că potențialul de neînțelegere (și de învățare greșită) crește, dar poate exista și un impact asupra dezvoltării abilităților sociale și emoționale ale copiilor.
A crescut nevoie pentru terapia vorbirii și a limbajului
În timp ce carantina a afectat oportunitățile de a promova dezvoltarea vorbirii și a limbajului pentru toți copiii, cei care erau deja cel mai expuși riscului au fost probabil afectați în mod disproporționat. Mulți dintre ei vor fi copii care au nevoie de terapia vorbirii și a limbajului.
Un raport al Colegiului Regal al Terapeuților în Vorbire și Limbaj a constatat că 62% dintre copiii care aveau nevoie de terapie a vorbirii și a limbajului (dintr-un sondaj efectuat la peste 400 de părinți) nu au beneficiat de acestea în timpul primei izolări. Acolo unde era posibil, serviciile au fost furnizate de la distanță. Cu toate acestea, același sondaj a constatat că pentru 19% dintre copii nu a fost o experiență plăcută să facă terapie de vorbire și limbaj prin apel video, în timp ce 12% nu au putut coopera cu terapeutul astfel.
Copiii născuți cu partea de sus a buzei despicate sunt unul dintre grupurile cu risc crescut de probleme cu dezvoltarea vorbirii.
Pentru a investiga impactul primei carantine, cercetătorii de la Universitatea din Bristol i-au întrebat pe părinții copiilor care prezintă această afecțiune despre cât de eficiente au fost furnizarea de terapie de vorbire și limbaj la distanță.
Din 212 de răspunsuri, 26% au raportat că a fost foarte eficient, în timp ce restul au spus că a fost oarecum eficient (67%) sau deloc eficient (8%). Unii părinți au considerat că întâlnirile video au fost „mai bune decât nimic”.
Ce se poate face pentru a ajuta?
Există mai multe lucruri-cheie pe care părinții le pot face pentru a-și susține copilul când acesta învață să vorbească. Încă din prima zi, vorbește cu bebelușul tău despre tot ceea ce îl interesează pe el. Folosește propoziții simple și fă-ți vocea interesantă folosind multă intonație și expresie facială.
Bebelușilor și copiilor le plac și au nevoie de multe repetări, așa că, dacă copilul dumneavoastră se uită la un autobuz, spuneți multe despre autobuz, descriind cum arată, vorbind despre cum se mișcă și spunând cuvântul „autobuz” din nou și din nou.
Aceleași principii se aplică pe măsură ce copiii cresc. Vorbiți-le despre lucrurile care îi atrag. Răspundeți la ceea ce spune și face copilul dumneavoastră, astfel încât să înceapă să lege cuvintele și propozițiile cu semnificație.
Acum, când restricțiile sunt mai ușoare, căutați oportunități de a dezvolta vocabularul copilului vizitând locuri precum biblioteci, ferme, parcuri, grădini și întâlniri cu prietenii și rudele.
Pentru mai multe idei și sprijin, organizații precum I CAN, organizația de caritate pentru copii, au dezvoltat resurse pentru părinți pentru a ajuta copiii preșcolari și copiii de vârstă primară să vorbească și să asculte. Site-ul Talking Point este o altă sursă de informații atât pentru părinți, cât și pentru profesioniști, care ar putea fi îngrijorați de vorbirea și dezvoltarea limbajului unui copil.
Majoritatea copiilor vor interacționa rapid. Dar pentru cei care continuă să aibă dificultăți, o vizită la un terapeut de vorbire și limbaj poate determina dacă este nevoie de mai mult sprijin.
Foto: 123rf.com