Efectele influenței lui Andrew Tate asupra adolescenților din România: „Bărbații fac bani, femeile să stea acasă și să se ocupe de copii”. Cât de în siguranță se simt fetele  

Acum câteva luni, o tânără de 17 ani dintr-un liceu bun din București a fost contactată pe Instagram de un bărbat de 30 de ani, care, după câteva discuții, a invitat-o la prânz la un restaurant. Pentru că era în timpul zilei, într-un loc public și bărbatul îi trimisese o copie a buletinului ca să-i câștige încredere, fata înclina să meargă, până când una dintre colegele ei a convins-o să nu facă asta.

Vara asta, câțiva tineri de 18 ani i-au spus unei activiste din domeniul educației sexuale că au „o agenție de influencer-ițe” pe OnlyFans, un serviciu online unde oamenii pot accesa contra cost conținut exclusiv pentru adulți. Mai exact, manageriază colege de liceu și le iau un comision de 50%.

Sunt doar două dintre numeroasele manifestări ale modului în care rolurile de gen și dominația masculină sunt exprimate în România în acest moment. Nu sunt unice pentru țara noastră, dar au fost alimentate în ultimii ani de discursul construit de (și în jurul) lui Andrew Tate, care din 2017 s-a mutat în România, pentru că, în cuvintele sale, e o țară coruptă și legile sunt laxe.

Am stat de vorbă cu zeci de părinți, iar discuțiile cu ei arată că mesajele sexiste și misogine ale fraților Tate îi ating nu doar pe bărbații tineri, ci și pe preadolescenți, la o vârstă extrem de delicată, când gândirea și comportamentul lor sunt în formare. 

„Trebuie doar să renunți la școală și în unu-doi ani te îmbogățești”

În cel mai bun caz, aceștia sunt interesați de adidașii de 600 de euro cu care Tate apare în clipuri. Alții însă, precum Alex*, de 13 ani, știu despre schemele lor financiare, precum „universitatea” online, unde bărbații sunt învățați să facă bani pentru doar 50 de dolari pe lună. 

„Tate e deștept”, a spus Alex. „Trebuie doar să renunți la școală și în unu-doi ani te îmbogățești. Majoritatea cursanților lui sunt milionari și trăiesc în Dubai.”

Cum sunt văzute fetele 

Au voie și fetele să se înscrie la această universitate? „Nu cred. Oricum, bărbații sunt cei fac banii, femeile ar trebui să stea acasă și să se ocupe de copii.”

Cu băieții mai mari, lucrurile devin și mai complicate. Am întâlnit liceeni de la unul dintre cele mai bune colegii din centrul Bucureștiului, care, într-o engleză perfectă, mi-au spus că Tate vorbește și în numele lor: ar trebui să nu mai fie „pussies”, ci bărbați adevărați, și e în regulă să le numești pe femei „târfe”, mai ales dacă sunt mai puțin educate decât tine. 

Frații Tate, milionarii „self-made”, arestați la București. Așteaptă procesul în libertate

Andrew Tate este un influencer cu dublă cetățenie, britanică și americană, în vârstă de 36 de ani, fost kickboxer, cu peste 8 milioane de urmăritori pe X (fostul Twitter) și alte milioane de tineri care îi repostează mesajele. Un misogin autoproclamat și „milionar self-made”, a spus lucruri precum „sora mea este proprietatea soțului ei” sau „victimele violului ar trebui să fie responsabile pentru ceea ce li se întâmplă” și a susținut că a făcut avere din afacerea lui cu videochat.

Împreună cu fratele său, Tristan, a umplut internetul cu stilul lor de viață ultraluxos, cu mașini de sute de mii de euro, avioane și iahturi private. După ce s-au mutat în Voluntari, lângă București, influența lor în rândul adolescenților români a crescut, neperturbată de arestarea lor din decembrie 2022, sub suspiciunea de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și viol. 

După șapte luni de arest preventiv și la domiciliu, frații Tate și cele două femei acuzate de complicitate au fost trimiși în judecată și așteaptă procesul. În acest moment, sunt liberi să se deplaseze prin țară, dar nu în străinătate. Cei doi neagă toate acuzațiile.

Rolurile de gen și abuzul fizic se învață în familie

Rolurile de gen sunt pur și simplu învățate, spune Ionela Băluță, profesoară de studii de gen și egalitate de șanse la Universitatea din București. 

Femeile sunt învățate că bărbații au nevoi sexuale mai mari decât ele, așa că ar trebui să le cedeze, să nu-i refuze. „Dacă tu știi că bărbații nu-și pot ține poftele sexuale în frâu, pentru că asta e biologia lor, tu nu trebuie să-i provoci”, spune Băluță. „În plus, mie bunica mi-a zis că o femeie nu se culcă niciodată cu spatele la bărbatul ei.”

Situațiile pe care Băluță le studiază, Andreea Rusu, directoarea executivă a Centrului FILIA, organizație pentru drepturile femeilor, le-a văzut în viața reală. Lucrează cu multe femei din rural în diferite programe educaționale, care îi spun că trebuie să cedeze de fiecare dată nevoilor sexuale ale soților lor.

Altele îi spun lui Rusu că, „slavă Domnului”, măcar soții lor nu le forțează să facă sex. Nu avem cercetări care să arate câte femei sunt violate de soții lor în fiecare noapte, așa că femeile ajung să relativizeze nivelul violenței din casă, tocmai pentru a-i face față, explică directoarea executivă a FILIA.

Un studiu din 2022 privind violența de gen, coordonat de FILIA, arată că românii au un grad ridicat de toleranță față de diferitele tipuri de violență împotriva femeilor. 

86% dintre bărbați și 76% dintre femei sunt de acord că femeile au nevoie de protecția unui bărbat, în timp ce 45% dintre bărbați și 38% dintre femei sunt de acord că femeile ar trebui să-și asculte partenerul. 

În general, una din patru persoane spune că o femeie nu ar trebui să iasă din casă neînsoțită de partenerul ei.

Iar Eurobarometrul din 2016 a arătat că nu mai puțin de 55% dintre români credeau că sexul fără consimțământ poate fi justificat în anumite situații, de exemplu atunci când o femeie se îmbracă provocator sau merge la un bărbat acasă. 

Elevele din România nu învață la școală cum să se protejeze de abuz

Chiar și așa, la școală, fetele nu sunt învățate să recunoască și să se apere în cazuri de abuz și violență domestică, spune președinta Asociației Elevilor din București și Ilfov (AEBI), Ana Costache. 

E elevă în clasa a XII-a, într-o clasă aproape numai de fete. Cu toate astea, spune că n-a studiat mai mult de jumătate de pagină despre mișcarea feministă. Singurul exemplu pe care l-au primit a fost un ONG din România al unei asociații creștine.

E furioasă și că trebuie să studieze opere literare precum „Ion”, „Moara cu noroc”, „Enigma Otiliei”, în care femeile sunt obiectivate și blamate când aleg libertatea în detrimentul constituirii unei familii sau când pur și simplu sunt date de soț altor bărbați ca plată pentru un împrumut. 

„Măcar de le-am citi cu un ochi critic”, spune ea. „Dar n-o facem”.

Filmele porno văzute la școală și discuțiile cu părinții

Andreea*, 40 de ani, mamă a doi băieți în București, se consideră norocoasă, pentru că băiatul cel mare, de 13 ani, îi spune ce-l preocupă. 

Despre cum băieții se uită la filme porno la școală sau cum o colegă i-a zis că i-ar putea face sex oral unei fete stând în picioare, atât de scund e. O întreabă pe mama lui dacă e plăcut să faci sex și cum arată un prezervativ. Andreea îi răspunde calm, dar speră să nu înceapă și el să se uite la materiale porno, pentru că ar sări niște etape. 

Curând, să se țină de mână cu o fată sau să o sărute, ceea ce oricum nu face încă, n-o să mai însemne nimic. O să vrea mai mult, imediat, așa cum a văzut în filme în care femeile sunt obiectivate sau batjocorite. Andreea știe foarte bine că prima experiență sexuală îți setează creierul, de aceea vrea să-i răspundă la toate curiozitățile.

E valabil și pentru fete. Dacă singura lor referință despre intimitate și sexualitate sunt filmele porno, e normal să accepte să fie doar un obiect al plăcerii bărbaților. 

Să vezi pornografie la școală nu e deloc rar, mi-au spus mai mulți psihoterapeuți și experți în trafic de persoane. O terapeută are în cabinet fete de 12-15 ani care au fost forțate de colegii lor să se uite la filme porno. Când au refuzat, au fost marginalizate. 

Unele au început să facă arte marțiale, ca o modalitate de a se apăra așa cum pot, altele au avut încredere să le spună părinților, dar cele mai multe sunt în continuare victime ale bullyingului, dacă nu acceptă să facă ce vor colegii lor.

Metoda loverboy se răspândește ca focul

Loredana Urzică-Mirea, directoare executivă eLiberare, un ONG antitrafic, avertizează că România ajunge „să normalizeze abuzul, ca societate”. Și atunci e inevitabil că fetele nu știu să-l recunoască, în special pe cel psihologic, și nu recunosc nici măcar situațiile în care bărbații le agață și le folosesc pentru bani, ceea ce ea și alți experți numesc sclavie modernă.

Unele dintre victimele lor au fost atât de orbite, încât au apărut la televizor pentru a-i apăra, după ce au fost arestați. Silvia Ciubotaru, psihoterapeută care lucrează cu adolescenți și coordonează proiectul „In a Relationship”, una dintre puținele resurse de acest gen pentru adolescenți, explică că astfel de femei sunt precum copiii bătuți de părinți în copilărie, care afirmă apoi că bătaia le-a prins bine. 

Victima nu mai e o victimă, ci devine un partener, căpătând astfel iluzia unui minim control. E o situație chiar mai subtilă și mai periculoasă decât sindromul Stockholm, spunea ea. 

România este deja una dintre principalele țări de origine ale traficului de persoane în Europa. Dintre victimele exploatate sexual, nouă din zece sunt femei, majoritatea cu vârste între 14 și 17 ani – copii, practic, a spus Urzică-Mirea într-un interviu. Exact ăsta e cel mai vulnerabil grup-țintă, iar punctele de intrare folosite de traficanți au trecut în online, de la Instagram la OnlyFans.

Cum să fii în siguranță online și offline 

Experții antitrafic au aflat că, atunci când își știu copiii acasă, părinții au impresia că sunt și în siguranță. „Și când crezi că ești în siguranță”, spune Urzică-Mirea, „nu iei măsuri de precauție”, referindu-se la timpul enorm pe care fetele din România îl petrec online. 

Doar că ele ajung să vorbească cu bărbați adulți pe tot felul de platforme, fără nicio idee despre intenția lor reală. Cât de puțin sunt adolescenții români conștienți de astfel de pericole online reiese dintr-un studiu eLiberare din această primăvară: 

Cazurile de exploatare sexuală și pornografie infantilă cresc într-un ritm accelerat, avertizează eLiberare. Anul trecut, poliția română a identificat 500 de victime ale traficului de persoane, ceea ce poate părea puțin, doar că studiile arată că numai 0,2% dintre victime sunt identificate la nivel global, așa că numărul real e mult mai mare.

Dintre cele 500 de persoane, una din două era minoră și trei din cinci au fost exploatate sexual, iar jumătate dintre cazuri s-au petrecut pe teritoriul țării, contrazicând impresia generală că traficul are loc numai dacă o persoană este scoasă din țară.

Poliția a investigat și 320 de cazuri de abuz sexual sau exploatare online a minorilor, dublu față de anul precedent și semnificativ mai mult decât în ​​ultimii ani. „Fenomenul devine atât de mare”, spune Urzică-Mirea, „încât nu vom ști ce ne-a lovit”.

Legislație deficitară pe pornografie infantilă

Cât de înapoiată e România în a contracara aceste probleme se vede în legislația învechită. Trimiterea, solicitarea sau distribuirea de materiale pornografice online cu minori se pedepsește cu până la șapte ani de închisoare, dar intră în categoria infracțiunilor împotriva ordinii publice, ca atunci când asculți muzică prea tare și deranjezi vecinii.

Și, ca materialul să se califice drept „pornografic”, trebuie să conțină un minor „cu un comportament sexual explicit” sau organe genitale expuse, așa că adulții care trimit sau cer fotografii de la minori în lenjerie intimă nici măcar nu se încadrează aici. 

Andreea Rusu, de la FILIA, își amintește că în 2020 au fost alertate că pe diverse conturi de Instagram și Telegram se face schimb de fotografii intime cu minore. Erau mesaje de genul: „Ion vrea să iasă cu Maria și întreabă: știe cineva ceva despre Maria?” Și altcineva răspundea: „Da, am eu poze cu ea dezbrăcată”.

FILIA a alertat DIICOT, care a spus că nu se încadrează la pornografie infantilă, pentru că nu exista conținut sexual explicit.

Chiar și așa, la presiunea societății civile, România a înregistrat două reușite în ultimul an: vârsta de consimțământ pentru ca un minor să aibă un act sexual cu un adult a crescut de la 14 la 16 ani și a fost adoptată legea revenge porn, care prevede că publicarea unei fotografii nud cu cineva fără acordul acestuia se pedepsește cu amendă sau închisoare.

E o realizare, spun organizațiile care luptă pentru egalitate de gen, pentru că până acum, multe instanțe respingeau cazurile de abuz și exploatare sexuală cu minori, deoarece apărarea susținea că actul a fost consensual, iar cazuri similare online nici măcar nu puteau fi urmărite penal.

Pericolele discursului masculinității toxice

Dincolo de exploatarea sexuală și traficul de persoane, pericolele pot fi mult mai subtile.

De exemplu, Ilinca, o liceană de 18 ani din București, se teme că, pentru că TikTok îți arată doar femei cu un corp perfect, băieții se vor aștepta ca prietenele lor să arate așa. Iar, dacă nu o fac, fetele însele vor crede că e ceva în neregulă cu ele. 

Cât despre Tate – e deja la un alt nivel, nu mai are legătură cu așteptările, spune ea. „Sunt oameni care își doresc să vadă pe altcineva că suferă, e foarte periculos.”

Ana Costache, președinta organizației de elevi, găsește înfricoșător cât de mari și bine orchestrate sunt platformele celor care au astfel de voci toxice. „Mi se pare fascinant că cei doi Tate nu au avut nevoie să posteze despre ei înșiși”, spune ea, „pentru că aveau milioane de oameni care făceau asta pentru ei”.

„Chiar dacă Tate zice mâine: acesta a fost doar un experiment, răul a fost deja făcut”, crede și Sophia Țigănaș, 21 de ani, care studiază teatru, film și studii media, cu accent pe identitatea politică și de gen la Viena. 

Țigănaș, care în România coordona o revistă și organiza proteste pentru drepturile femeilor, e de părere că, atunci când Tate spune că o femeie e proprietatea unui bărbat, că femeile ar trebui bătute sau că a face sex în afara relației este „exercițiu fizic”, „e ca și cum ai spune: «Hei, băieți, voi sunteți cei mai tari și aveți aceste drepturi».”

E prima dată când vorbim de un fenomen. Au mai fost discursuri, dar nu atât de explicite.

Sophia Țigănaș, 21 de ani, studentă în Viena:

Toate astea nu fac decât să crească decalajul de înțelegere reciprocă și încredere între bărbați și femei, spun și psihoterapeuții.

Reacțiile adolescenților care l-au urmărit pe Andrew Tate 

O profesoară de liceu din Buzău a oferit un caz concret: unul dintre elevii ei i-a spus că scopul fetelor e să le facă rău băieților pretinzând că au fost violate, așa că ar face bine să stea departe de ele.

Am aflat și că unii părinți au observat o schimbare la copiii lor adolescenți: de când îl urmăresc pe Tate, au mai multă încredere în ei înșiși. Iar o elevă de 13 ani mi-a spus că și fetele „au început să se comporte ca Tate: le trimit băieților poze nud.” 

În ciuda gândirii și acțiunilor ei feministe, Țigănaș recunoaște că e speriată. 

E queer și crede că există riscul să fie agresată, dacă se va ține de mână cu partenera ei în București. Tocmai de cineva care e adept al fraților Tate. 

„Dacă Tate zice că e OK să mai lovești o târfă din când în când, un băiat de 14 ani care ridică greutăți la sală, așa cum l-a învățat Tate, ar putea decide să mă lovească pe stradă oricând. Pentru că poate și crede că are dreptul”, spune ea.

Posibile soluții

Toți experții spun că e esențial să îi educăm pe copii despre intimitate, relații, limite personale, pe de-o parte, și cum să recunoască abuzul în toate formele sale, pe de altă parte. „Astfel de informații devin pur și simplu un instrument de autoajutorare, de autoreglare”, explică psihologa Ciubotaru.

• ONG-uri și proiecte precum FILIA, eLiberare, Girl Up sau In a Relantionship fac tot ce pot mergând prin țară și educându-le pe fete, în primul rând, dar ajung la un număr relativ mic de tinere. Iar finanțarea este întotdeauna limitată.
  
• Școala ar putea și ar trebui să fie un loc sigur pentru elevi. Fiecare unitate ar trebui să aibă un consilier școlar cel puțin câteva ore pe săptămână. Acești consilieri nu sunt psihologi clinicieni și nu pot înlocui ajutorul specializat, dar au pregătirea pedagogică pentru a recunoaște hărțuirea, abuzul în casă sau la școală ori alte probleme emoționale pe care le-ar putea avea elevii.
  
• Educația sexuală și pentru sănătate ar putea fi o altă resursă, dar nu sunt discipline obligatorii. În plus, educația sexuală în școlile din România se face doar cu acordul părinților. Unele școli aleg s-o facă, altele doar pretind că fac, dar în realitate înlocuiesc acele ore cu limba română sau matematică. Chiar și ministrul educației a recunoscut la începutul lunii octombrie că mai puțin de 10% dintre elevi au avut acces la educație sexuală.
  
• Mersul la psiholog sau psihoterapeut ar putea fi o altă soluție. Dar aici, adolescenții se lovesc de două probleme: dacă sunt minori, au nevoie de permisiunea părinților, și pentru că sumele decontate de CNAS sunt foarte mici, puțini psihologi aleg să lucreze cu copii. 

Iar contractul-cadru de servicii medicale, în vigoare de la 1 iulie, a făcut acreditarea cabinetelor și mai dificilă și rambursarea și mai limitată. „Ne obligă să lucrăm pro bono sau pur și simplu să ne abandonăm clienții”, spune psihologa Ciubotaru.

Țigănaș are o soluție eficientă din punctul de vedere al costurilor, dar lentă: să-i înveți pe copii de la o vârstă cât mai mică despre egalitatea de gen, identitate și consimțământ. De exemplu, de la grădiniță le poți spune cine și unde are voie să-i atingă sau poți folosi cărți și desene animate în care femeile și bărbații au același statut.

„Ideea e să-i educăm înainte să ajungă oameni ca Tate la ei”, spune ea.

*Numele au fost schimbate.

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul programului Reporting Democracy al Balkan Investigative Reporting Network.

Sorana Stănescu este jurnalist și are un newsletter lunar despre drepturile pacienților și sistemul public de sănătate.

Ilustrații de Simina Popescu

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro