Efectele negative ale izolării din cauza COVID-19: S-a dublat procentul de fotbaliști care prezintă simptome de depresie

Nici sportivii nu sunt imuni la toate schimbările survenite în ultimele luni. FIFPro, sindicatul internaţional al jucătorilor profesionişti de fotbal, a publicat rezultatele unui nou sondaj care arată că s-a dublat procentul de jucători care prezintă simptome de depresie, scrie CNN.

FIFPro a examinat peste 1.600 de jucători din țări care au impus măsuri drastice de carantină.

Specialiștii nu sunt surprinși de această creștere și spun că singura surpriză este că procentele nu sunt mai mari. Deși fiecare încearcă să se antreneze acasă, sportivii duc lipsa disciplinei organizate și nu sunt obișnuiți cu perioade atât de lungi de inactivitate.

Prin practicarea sportului, ei au parte de adrenalină. Este echivalentul consumului de heroină pentru prima dată, așa că lipsa competițiilor creează probleme de sănătate mintală printre sportivi. Competivitatea e un mușchi pe care dacă nu-l folosești se atrofiază.

Tiffany Jones, specialist în psihologia sportului și consultant pentru îmbunătățirea performanței mentale:

Specialiștii spun că este important pentru sportivi în această perioadă să nu-și abandoneze obiceiurile de antrenament și mai ales să nu-și piardă competivitatea, chiar dacă și-o exersează printr-un simplu joc de puzzle.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Femeile, mai afectate decât bărbații

Pentru specialiștii în psihologia sportului nu este o surpriză că femeile au mai mult de suferit decât bărbații. Sportivele, în general, au o carieră mai scurtă și se confruntă cu probleme financiare.

Un exemplu relevant este clubul Barcelona. Echipa de fotbal masculin a fost de acord să renunțe la 50% din salariu, dar asta a obligat și echipa de fotbal feminin să facă același lucru. „Nu e același lucru să renunți la 50% din 15.000 sau 30.000 de dolari cu a renunța la același procent din 15 până la 30 de milioane de dolari”, spune Tiffany Jones.

Le-am cerut sportivilor cu care lucrez să țină un jurnal în care să-și noteze temerile și nesiguranțele. Când citesc ce au scris femeile văd că sunt îngrijorate în privința celor din jur și sunt preocupate de impactul la nivel global al pandemiei. Asta în timp ce bărbații sunt, de obicei, îngrijorați de membrii familiei, de cariera lor și de felul în care îi afectează pe ei.

Tiffany Jones, specialist în psihologia sportului și consultant pentru îmbunătățirea performanței mentale:

Unii dintre fotbaliști se confruntă pentru prima dată cu noțiunea de autoizolare, alții, care au suferit anterior forme de depresie știu cât de greu poate fi. Pentru unii dintre ei, toată existența e construită în jurul fotbalului, iar fără asta ei se simt pierduți.

„Eram doar eu și gândurile mele. Voiam să mor”

Anton Olsson, fotbalist suedez, s-a confruntat în iarna lui 2017 cu depresia. După ce euforia promovării în liga a 3-a s-a risipit rapid și a venit pauza competițională, iar antrenamentele s-au oprit, unii dintre cei mai apropiați colegi au părăsit orașul.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

„Eram doar eu și gândurile mele. Voiam să mor”, mărturisește suedezul.

„Toată viața mea a fost construită în jurul fotbalului, dar stima de sine în afara sportului poate fi foarte slabă. Când ești singur începi să te îndoiești de tine ca om. Te gândești că nu ești bun de nimic pentru că nu te antrenezi. Și încep să-ți treacă prin cap toate gândurile rele: că nu ești un fotbalist atât de bun cum credeai, că nu ești un prieten bun, că nu ai cele mai OK relații, că nu ai un apartament bun și tot așa fiecare gând urât devine adevărat în mintea ta”.

Olsson mărturisește că s-a gândit la sinucidere, că au fost momente în care a simțit că totul s-a prăbușit în jurul său: „Nu am mai ieșit, nu-mi mai păsa de nimic, de nicio relație, nici de câinele meu. Nu mai țineam cont ce mâncam, nu mai simțeam că am o menire, mi se părea că nu sunt bun de nimic. Simțeam că nu sunt iubit, că nu mai am prieteni, că nu sunt bun la fotbal”.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Am ajuns în punctul în care zăceam pe podea, învelit cu o pătură și plângeam. Nu mai voiam să trăiesc.

E important să ceri ajutor

Ce l-a ajutat pe fotbalist? Sprijinul familiei, al prietenilor pentru care spune că va fi veșnic recunoscător. Acum a găsit curajul să vorbească public despre depresie și vrea să ajute și alți jucători de fotbal aflați în aceeași situație. „Cred că este o probleme destul de răspândită la toate nivelurile. Sunt, probabil, două-trei cazuri la fiecare echipă”.

Oamenii se tem să vorbească despre asta, se tem că vor fi văzuți drept slabi și ca antrenorul va considera că nu se poate baza pe ei, crede Olsson. Și oferă sfaturi pentru cei care trec prin depresii. Soluția este să înceapă să vorbească despre asta. „Când te simți foarte rău vrei doar să vină cineva la tine să te întrebe ce faci și să te scoată la o cafea. Vă promit că a vorbi despre problemele pe care le aveți este cel mai curajos lucru pe care îl puteți face”.

Având în vedere măsurile de carantină și imposibilitatea de a fi fizic alături de prieteni, Olsson recomandă tuturor să verifice din când în când ce fac prietenii lor și celor care se confruntă cu depresia să caute ajutor de specialitate dacă simt că nu se pot descurca singuri.

Ar trebui să vă gândiți la mintea voastra ca și cum ar fi oricare altă parte din corp. Dacă am o accidentare la genunchi, merg la cel mai bun medic. Așa trebuie să procedăm și cu mintea, sentimentele, emoțiile, problemele mintale.

Anton Olsson, fotbalist suedez:

Antrenorii, în pericol

Nu doar sportivii sunt expuși depresiei, conform concluziilor FIFPro. O categorie chiar mai expusă din cauza măsurilor luate pentru pandemia de COVID-19 este cea a antrenorilor.

„Antrenorii suferă pentru că nu știu cum să-și susțină echipele, sportivii. Dacă nu au o filozofie puternică în ceea ce privește jobul lor, devin foarte expuși”, spune Tiffany Jones.

Până la apariția pandemiei, antrenamentul se petrecea pe teren, față în față. Acum însă, nemaifiind posibil, unii antrenori întâmpină probleme: „Nu știu să își transpună munca virtual. Cei care se tem cel mai mult în această perioadă sunt antrenorii și staff-ul lor”, mai adaugă Jones.

Urmărește-ne pe Google News