Palarii traditionale romanesti, sasesti sau tiganesti, palarii domnesti sau clopuri specifice zonei Saliste. Toate se nasc, de zeci de ani, prin maiestria oamenilor unei singure familii, Ilies-Dadarlat. In locuinta acestora din Saliste miroase a lana, apret si vopsea. Radu Ilies (36 de ani) lucreaza o noua serie de palarii sub privirile cunoscatoare ale tatalui, Virgil Ilies (75 de ani), dar urmarit cu gurita deschisa si de propriul fiu, Rares (9 ani), care deja ‘fura meseria din atelierul familiei.

‘Eu am diabet, domnule, si e cazul sa las lucrul asta mai departe, la fecior, spune seniorul Virgil. Fost tehnician veterinar, a deprins mestesugul de la cel de-al doilea sot al mamei lui, Dadarlat. ‘Era unul dintre marii palarieri ai vremii. Cand a murit, prin 1967, am ramas eu sa duc traditia mai departe, spune el in timp ce Radu trece bucata de postav din lana prin toate etapele crearii unei palarii. Din cele presate, tari, in general, dar sunt si nepresate, asa cum pot fi si modele mai joase sau mai inalte.

‘Se poarta asa, pe varful capului, nu indesata, ca palaria e fudulie, spune Radu. Si pentru toata munca asta ce dureaza cam o saptamana, credeti ca veti da o avere pentru o astfel de mandra podoaba a capului? ‘Pai, palariile astea costa intre 35 si 55 de lei, clopul, 50 de lei. Cele din plus sunt mai scumpe, cam o suta de euro. Dar ele se mai fac si din par de iepure sau velur.

Au fost si oameni mari pe aici, pe la noi, de le-am facut cate o palarie: domnul Iliescu, domnul Melescanu… Dar au vrut palarii domnesti, nu din cele traditionale, spune Virgil Ilies.

In atelier se mai gasesc si serpare, brauri din piele de vita, cusute migalos cu fir de cupru. Lipsesc insa voinicii care sa le mai poarte la brau. Iar palariile populare se mai pun pe cap doar pentru ca mai exista mesteri ca aceia din neamul Ilies-Dadarlat care sa le mai faca. Ultimii din Romania…

 
 

Urmărește-ne pe Google News