Instanţa supremă a menţinut hotărârea prin care un fost spion a primit pedeapsa capitală.
Constantin Răuţă (65 de ani), fost spion român, stabilit acum în Statele Unite, este singurul condamnat la moarte pentru trădare, din perioada regimului comunist, a cărui sentinţă nu a fost anulată de justiţie. La finalul săptămânii trecute, printr-o decizie surprinzătoare, instanţa supremă a menţinut, fără nici o logică, sentinţa capitală pronunţată în 1974 împotriva acestuia. Aceasta în condiţiile în care pedeapsa cu moartea a fost abolită, în România, în 1990.
Cazul lui Constantin Răuţă a devenit unic în România, fiind menţionat în Raportul Tismăneanu ca singura condamnare la moarte dictată înainte de 1990 care nu a fost anulată. Acum trei ani, Răuţă a deschis un proces în România prin care a încercat să obţină revizuirea sentinţei date în septembrie 1974. Fără succes, însă. Constantin Răuţă s-a născut în judeţul Alba, la 6 noiembrie 1943.
A absolvit, în 1966, Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii. În următorii ani a lucrat ca inginer la IPROCHIM Bucureşti şi la Ministerul Chimiei, care era coordonat, ca orice domeniu strategic, de Departamentul Securităţii Statului (DSS). În această perioadă, Direcţia de Informaţii Externe (DIE) din cadrul DSS l-a cooptat pe Răuţă în rândurile colaboratorilor săi. Bărbatul a primit numele conspirativ “Călin” şi a fost instruit pentru executarea unor misiuni de spionaj “anti-NATO”. A plecat iniţial în Italia, unde primise o bursă UNESCO. Nu a reuşit să-şi convingă superiorii şi la scurt timp s-a întors în ţară. În noiembrie 1973, Răuţă, devenit ofiţer al DIE, a fost trimis, în interes de serviciu, în SUA, pentru pregătirea vizitei lui Nicolae Ceauşescu la Casa Albă. Ce s-a întâmplat apoi stă scris în dosarul condamnării sale la moarte.
Acuzat că a transmis secrete de stat
“La data de 24 noiembrie 1973, Răuţă Constantin a primit misiunea şi s-a deplasat în SUA pentru a transporta valiza diplomatică; ajungând pe aeroportul din New York, acesta a predat imediat organelor de poliţie americane valiza diplomatică în care se aflau date şi documente cu caracter “secret de stat”, ce făceau parte din categoria celor care se refereau la munca operativă a organelor de securitate”, se arată în documentele depuse la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În septembrie 1974, Răuţă a fost condamnat la moarte de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti pentru “trădare prin ajutarea unor puteri străine, transmiterea de secrete de stat, dezertare şi refuzul de a se înapoia în ţară”, plus confiscarea totală a averii. În SUA, Constantin Răuţă a lucrat ca inginer la NASA, ca specialist la FBI şi la alte instituţii americane cunoscute.
Aceeaşi sentinţă a fost dată, în 2006, în cazul unui român, în SUA
Singurul român condamnat la moarte pe teritoriul Statelor Unite este tânărul Gabby Tennis, în vârstă de 29 de ani. Cruzimea lui a uluit America în anul 2003. Alături de iubita lui, Sophia Adams, bărbatul a intrat în casa din Hollywood a lui Albert Vessella (91 de ani), un veteran de război cu handicap locomotor.
Cei doi l-au atacat pe bătrân pentru 3.400 de dolari, lăsându-l apoi să moară în chinuri groaznice. Directorul singurei închisori din statul Florida unde se efectuează, din 1972, execuţiile, Bryant Randall, a povestit pentru Libertatea regimul special ce i-a fost impus românului de la anunţarea sentinţei definitive şi irevocabile de condamnare la moarte, în 2006.
“Deşi a implorat juriul să-l condamne la moarte, Tennis s-a răzgândit la finalul procesului şi, speriat, a cerut închisoare pe viaţă. Probele însă au arătat că un om care a dat dovadă de atâta cruzime nu merită această sentinţă. Şi de atunci a îmbrăcat tricoul portocaliu”, a declarat Randall. Tricoul portocaliu e specific condamnaţilor la moarte.
«Nu este o decizie dreaptă»
Contactat telefonic în Statele Unite ale Americii, acolo unde trăieşte de câţiva ani, Constantin Răuţă ne-a declarat: “Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este dreaptă. O s-o atac la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Este o condamnare dată de Ceauşescu în 1974 fără nici o probă. Nu ştiu şi nici nu înţeleg de ce justiţia română a menţinut-o, mai ales că în România pedeapsa cu moarte este abolită încă din 1990. Judecătorii supremi vor fi obligaţi să răspundă în faţa Curţii de la Strasbourg cum de au pronunţat o astfel de sentinţă”.