Pentru multi dintre noi, meseria lui Emil este una macabra, la care, doar daca ne-am gandi cateva secunde, seara, cand punem capul pe perna, somnul nostru s-ar transforma intr-un cosmar, demn de filmele de groaza. Pentru el insa, misiunea pe care o are la crematoriu, adica arderea cadavrelor si ulterior strangerea cenusii, este una banala, din care isi castiga painea, si o compara cu oricare alta meserie ‘normala.
Incinereaza aproximativ 60 de cadavre pe luna, aduna cenusa care mai ramane dupa ardere si o asaza in urne. ‘Nu sunt multe cadavre. Din cele trei cuptoare ale crematoriului folosim doar unul, pentru ca sunt putine solicitari pe luna, ne-a spus Emil Miculescu, in varsta de 42 de ani, care lucreaza de aproape noua ani la Crematoriul uman Vitan-Barzesti din Capitala. Probabil ca multi dintre noi nu am accepta un asemenea serviciu nici daca am fi platiti cu cateva mii de euro pe luna. Emil insa are un salariu de bugetar si, mai mult, nu l-a deranjat vreodata ceea ce face el zilnic.
„Este o meserie banala”
‘Este o meserie banala cu care te obisnuiesti. Cuptorul se incinge la 1.000 de grade si arde pe baza de gaz metan, ne-a povestit Emil. Cand se ajunge la temperatura potrivita, cadavrul, asezat pe o targa de metal pe sine, este impins in cuptor. Fara indoiala, acesta este cel mai macabru moment al incinerarii. ‘Organismul uman are aproximativ 70% apa. Din aceasta cauza, sanii femeilor plesnesc exact in momentul introducerii in cuptor. La barbati penisurile intra in erectie, ne-a explicat incineratorul de oameni. Ba, mai mult, Emil distruge mitul cadavrelor care se ridica in sezut. ‘Nu este adevarata legenda cu incovoierea cadavrelor in cuptor, mai spune barbatul. Mai groaznic este faptul ca un membru al familiei celui incinerat este obligat sa asiste la arderea propriu-zisa a cadavrului. Asta pentru a nu se crea probleme ulterioare, in ideea unei schimbari a cenusei.