Am găsit-o astăzi pe Elena Bălțătescu în uniformă nouă, la fel de emoționată în Ziua Națională, alături de părinți, la Arcul de Triumf. Tatăl ei a fost în două misiuni în Afganistan și e mândru că fiica vrea să îl urmeze în carieră.
“Mi-am dorit să
am uniformă ca să merg și eu ca tatăl meu. El lucrează la Ministerul Apărării
și are și el o uniformă de deșert”, spune Elena, în așteptarea paradei. Poartă
o uniformă la fel ca a tatălui ei. Pe buzunarul de la piept îi scrie numele mic
– Elena. Uniformele militarilor au toate scrise numele de familie pe piept. A
ei este doar pentru parada militară, făcută pe comandă la Piatra Neamț, de unde
vine în fiecare an special să-și vadă tatăl.
Povestea unei
fotografii Libertatea
“O să fiu și eu
așa cum e tata. Îmi place că militarii muncesc din greu să apere țara noastră”,
spune fetița. Au fost ani când îl vedea pe tatăl ei doar pe Skype. Colonelul
Mihai Bălțătescu a fost de două ori în misiuni în Afganistan, când Elena era
foarte mică. După prima misiune, tot greul s-a șters când și-a văzut
fetița.
“S-a îmbrăcat așa la început ca o surpriză pentru tatăl ei,
când s-a întors din Afganistan. I-am făcut o ținută de deșert și una mozaic și
l-am întâmpinat pe el când a venit din misiune. Și a fost o surpriză foarte
plăcută și la paradă, în 2012, când am venit la București, noi am stat în
mulțime, iar ea s-a desprins de lângă mine și a plecat să defileze în ținuta
mozaic pe care o avea și a defilat în fața coloanei oficiale. Pe atunci domnul
general Dobrițoiu care era ministrul apărării mi-a făcut semn să o las în pace
pentru că eu eram destul de agitată că a plecat de lângă mine și că acolo sunt
reguli stricte”, își amintește mama, Irina Bălțătescu. Momentul a fost surprins
și de fotoreporterul Libertatea acum șapte ani.
Fiecare an în uniformă nouă
De atunci, șase uniforme i-au rămas mici Elenei și în
fiecare an ea cere una nouă cu care să se mândrească de 1 Decembrie. “Îmi place
la România că are locuri foarte frumoase. Mie îmi plac Bucureștiul, cel mai
mult, și Piatra Neamț! Nu-mi place la România că oamenii aruncă gunoaie pe
ea!”, spune Elena, înainte de a-i ura țării pe care o iubește “mulți ani”.
Tatăl, militar de carieră, se simte mândru cu așa o fată. Și
nu îl sperie că fata se gândește de pe acum să urmeze o carieră care este și
periculoasă. “Frică? Bineînțeles, nu poți să spui că nu există această
senzație, dar noi, militarii, suntem instruiți să trecem prin toate aceste
dificultăți. Am fost în două misiuni în teatrul de operații Afganistan și pot
să spun că am pierdut două zile de naștere din viața ei… Ea îmi aduce cea mai
mare bucurie din viața mea”, spune tatăl, militărește.
Singurul “civil” din familie
Mama este practic singurul “civil” din familie. “Sunt un civil militarizat, nu oricum. A trebuie să-mi asum alegerea. Respectăm împreună regulile. Eu mă mai abat de la ele și mai primesc observații că uneori nu sunt la fel de punctuală. Când mai depășesc un minut-două și îmi atrage soțul meu atenția și îmi spune că sunt un civil neinstruit”, glumește femeia.
Viața alături de
un militar nu e deloc ușoară. Întreaga perioadă în care a fost plecat în
Afganistan, Irina a stat cu inima la gură. “Se întâmpla ca exact la ziua mea,
la ziua ei sau la ziua căsătoriei noastre, la sărbătorile pascale să se
întâmple ceva acolo în bază. Chiar de un Paști a fost un atac în zonă, în baza
militară și nu-mi răspundea la telefon. Era foarte greu. Te gândeai la ce e mai
rău, fiind zonă de război și periculoasă. Sunt cele mai grele momente. Eram la
masa de Paști cu mama, cu părinții soțului meu și cu Elena și vedeam pe
burtieră la televizor că a fost atacată baza din Kabul, unde era el. A fost
cumplit până mi-a răspuns la telefon”, povestește femeia.
Irina este profesoară și are grijă să sărbătorească împreună
cu elevii ei Ziua Națională, 24 Ianuarie sau Ziua Armatei. Crede că valorile se
învață de mic.