Elena a fost internată pentru coronavirus în perioada 13 – 22 martie la spitalul Carle din Cuneo, acolo unde a fost supusă oxigenoterapiei timp de nouă zile. Este printre primii pacienți eliberați din departamentul destinat COVID-19, scrie publicația italiană Torinoogi.it.
Acum este acasă, în repaus. Ea este încă pozitivă la testul cu tampon, la fel ca și partenerul ei, asimptomatic. Fiul și iubita lui nu s-au îmbolnăvit, sunt închiși în casă și sunt bine.
Elena se recuperează încet. Și, cel mai important, a început din nou să respire. Pentru că, zile întregi, a fost singurul său efort: „a fi capabilă să respire”.
Coșmarul a început acum o lună
Totul a început pe 28 februarie. E ziua din care Elena are o tuse continuă și uscată. Începând cu ziua următoare începe să aibă dureri peste tot, are dificultăți să se ridice din pat, are dureri toracice severe și are dificultăți de respirație. Așteaptă câteva zile, dar începe să înțeleagă că ar putea fi coronavirusul.
Pe 3 martie o vede pe doctor. Acesta o avertizează că are simptome atribuibile acestei infecții, îi oferă o programare după terminarea tuturor celorlalte vizite, îi spune să-și pună o mască și mănuși. Plămânii par bine, i se prescrie un antibiotic.
Joi, 5 martie, Elena se simte foarte rău. Vine la camera de urgență a spitalului Rivoli. Ea avertizează că a fost în Veneto să-și găsească sora, i se face o testare cu tampon și este pozitivă. Nu are febră și o trimit acasă. „Practic nu am avut niciodată febră în viața mea” – spune Elena. “Le-am explicat, dar tot au decis să nu mă interneze”.
Merge acasă, dar e tot mai rău. Tuse și dificultăți de respirație. Nu poate mânca, nu simte mirosul și nu are gust. Membrii familiei ei o privesc neputincioși, sunt foarte îngrijorați. Trec mai multe zile și pe 13 martie Elena este dusă înapoi la spital. Stă acolo ore întregi.
Oxigenul care i-a salvat viața
Plămânii îi funcționează la un sfert din capacitatea lor, „parcă s-ar fi întărit”. Apoi se ia decizia de a o transfera la spitalul Carle din Cuneo, unde în sfârșit medicii îi dau oxigen. Doi litri pe minut: „în momentul în care am început să am oxigen m-am simțit bine”.
Pe 22 martie, a fost testată din nou cu un tampon.
Am fost depistată încă pozitivă – spune ea. Dar eram mult mai bine și am cerut să pot să mă întorc acasă. Era nevoie de paturi și am înțeles că trebuie să las loc liber cuiva mai grav decât mine. Acasă sunt în repaus absolut, sunt încă foarte slăbită, dar este mult mai bine și știu că am luat decizia corectă. Acum aștept să treacă 15 zile
Elena, româncă din Italia
Experiența ei a marcat-o cu siguranță, dar a fost totuși o lecție de viață. Acesta este un mesaj pozitiv: „Am avut noroc, pentru că am fost printre primii care m-am infectat și am avut un pat în spital și toate tratamentele de care aveam nevoie. În loc să vă plângeți, învățați ceva din ceea ce trecem”.
foto: Pixabay
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro