ComenteazăN-au dus-o prost, ci au dus-o greu
Până aici, nimic deosebit, gestul este de respectat, strofele sunt emoţionante şi pline de sens, numai că – probabil în dorinţa de a nu se înţelege că tatăl său a dus-o rău – Elena Udrea a modificat un cuvânt esenţial într-un vers! Aşa se face că strofa a doua – “Cheamă-i, Doamne, înapoi/Că şi-aşa au dus-o prost/ Şi fă-i tineri cum au fost/Fă-i mai tineri decât noi” – s-a transformat subit, pe crucea lui Nicolae Udrea, în “Cheamă-i, Doamne, înapoi/ Că şi-aşa au dus-o GREU/Şi fă-i tineri cum au fost/ Fă-i mai tineri decât noi”!
Mama politicienei era casieră, iar tatăl, şofer
Într-un interviu acordat ziarului nostru, în februarie 2006, Elena Udrea mărturisea că provine din-tr-o familie modestă. “Tata era şofer, iar mama casieră”, povestea atunci fostul ministru al turismului. Tatăl, Nicolae Udrea, originar din comuna Costeşti, satul Spătaru (judeţul Buzău), a murit la 62 de ani, răpus de o boală nemiloasă. Mama, Maria Veliceasa pe numele de fată, s-a născut şi a crescut în Bucovina, satul Mălini (judeţul Suceava), acolo unde şi-a cunoscut şi viitorul soţ. În prezent, mama Elenei Udrea locuieşte în Bucureşti, într-un apartament din zona Drumul Taberei, fiind vizitată destul de des de celebra sa fată, dar şi de Adrian, fratele fostei blonde de la Cotroceni.
Rugă pentru părinţi
Poezia a fost compusă de Adrian Păunescu (1943-2010) şi lansată muzical cu prilejul Cenaclului Flacăra, devenind o melodie celebră în interpretarea lui Ştefan Hruşcă, care era susţinut în timpul concertelor chiar de marele poet, care-şi recita versurile. Este inclusă în volumul “Totuşi, iubirea” (1980-1982).
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pământ
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mâna, tatăl meu!
Sărut mâna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc şi eu.
Sărut mâna, tatăl meu!
Sărut mâna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetiţa mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!