De pe timpul când Elena Ceauşescu era potopită de osanalele activiştilor (“acad.dr.ing., savant de renume mondial, om de ştiinţă, de largă recunoaştere internaţională”, bla bla bla) nu s-au mai auzit asemenea prostii şi nu s-au mai văzut asemenea prosternări. Aproape că te gândeşti că menestrelii au vrut s-o ia la mişto pe Elena Udrea, să o compromită, mizând pe setea ei de laude şi de publicitate. Cred totuşi că, mai curând, mânaţi de un oportunism scârbos, au vrut să gâdile urechea celui care a lansat-o şi care nu osteneşte să o împingă de la spate.
Astfel de manifestări de prost-gust sunt însă semne ale derutei care domneşte într-un PDL căzut jos, tot mai jos în încrederea electoratului dintr-o ţară ale cărei resurse le-a hăpăit, vorba maneliştilor, “fără număr, fără număr”. Electorat pe care încearcă să-l recâştige păcălindu-l prin spectacole de bâlci sau, dimpotrivă, prin blasfemii oribile ca aceea de la Alba Iulia, unde primatul pedelist a dispus (sau tolerat) arborarea tricolorului cu o bandă în plus, portocalie: “ţara-i a noastră”. Aşa să fie?