Este marți, ora 09.30. Elevii de clasa a VIII-a au intrat în examenul de Evaluare Națională de jumătate de oră. Suntem la Școala Gimnazială Grigore Ghica Voievod din Sectorul 2. Pe o bancă din parcul alăturat, la umbră, trei femei în blugi stau cu ochii în telefoane. ,,Au apărut subiectele pe Observatorul Prahovean”, spune una dintre ele.
,,Nici nu am stare să mă uit. Sunt prea multe pagini”, spune alta. ,,Sper să nu se blocheze. Mai bine le dădea mai multă gramatică. La ce-i pune să facă compuneri!?”, adaugă cea de-a treia mamă, cu părul scurt.
„Da. Și Carmen a mea moare cu compunerile. Zice că nu-i place, că ea nu are imaginație”, spune în susținere părintele de lângă ea.
„Am emoții mai mari decât fii-miu”
Mama care a găsit subiectele le trimite pe WhatsApp profesoarei de Limba Română a băiatului său. ,,Fii atent, că e online”, se amuză ea. „Eu i-am zis băiatului că după ce iese să nu mai stea la povești cu colegii. Cel mai bine o sună pe profesoara lui”.
După ce îi răspunde profesoara, se ridică în picioare. „Zice că e de bine. Au fost câteva exerciții unde trebuiau să fie mai atenți, dar e ok”, le spune mama celorlalte două de pe bancă.
„Mă ia cu mâncărimi. Zici că sunt bâtă. Nici nu pot să înțeleg ce scrie aici (pe foile de subiecte – n.r.)”, mai zice ea, după care se îndepărtează de bancă pentru a mai da un telefon.
La marginea gardului, o altă mamă se uită printre gratii către școală. Așteaptă să iasă băiatul ei. „Am emoții mai mari decât fii-miu”, ne spune părintele.
La 10.30, iese primul elev. „A fost ușor. Multe exerciții au fost de clasa a VII-a“, ne spune Nicu. După el, iese un băiat mai puțin optimist. „Trebuia să fac o asociere cu un text literar și nu știu dacă am făcut bine“. Cei doi încep să se amuze de un coleg. „Băi, deci D. nu știe nimic, dar stă până la final. Mănâncă din bancă, că altceva sigur nu face”.
Apoi, iese o fată cu ochelari care merge spre mama care așteaptă lângă gard. „Stați liniștită, doamnă. A fost bine. Când am deschis subiectul și am văzut că avem text epic, m-am relaxat”, povestește tânăra.
În curând ies tot mai mulți elevi care se strâng în cercuri și își cer feedback unul de la celălalt. „Eu am scris 140 de cuvinte la compunere. Sper să nu mă depuncteze”, spune un băiat cu părul blond. „Băăă, da fraier ești. Trebuia să pui minim 150 de cuvinte. Eu am 155. Le-am numărat, să fiu sigur”, îi răspunde un coleg.
„Mingii se scrie cu doi de i, da?, întreabă o fată cu părul lung. Colegii îi răspund în cor că „da”. Tânăra începe să danseze cu mâinile în sus și pași mărunți.
„I-am spus să nu iasă până la 11, până la final”
Pe strada Viorele stau în mănunchiuri părinții emoționați. Sunt la intrarea din spate a Școlii 97. Pe perete este desenat un graffiti imens cu doi băieți privind înspre curte și câteva cărți deschise. Asemenea celor doi băieți din desen și părinții privesc insistent în direcția dinspre care trebuie să iasă elevii din examen. „I-am spus să nu iasă până la 11, până la final”, spune o mamă care stă la umbră. Părinții se adună în jurul telefonului unei femei. Au început să circule subiectele.
„Imaginează-ți că ai participat la un joc alături de colegii tăi, în curtea școlii.” Citește cu voce tare enunțul o mamă. Încep să-și dea altele cu părerea. În paralel cu copiii din clase, și părinții au început să rezolve subiectele.
La 11 fără 5 minute a ieșit primul elev, un băiat blond cu părul înfoiat. Pare fericit și când iese din curte și asemenea unui fotbalist care a dat toate golurile meciului, părinți diferiți încep să-l îmbrățișeze. Până ies copiii lor, împart îmbrățișări primului venit. „A fost bine! Da, am făcut!”, spune elevul și unei mămici cu părul roșcat prins în coadă i se relaxează umerii. Toată mulțimea se animă.
„Domnule, s-au înscris puțini copii la Bac. 66%. Păi normal, că le-a fost teamă. Ce să faci online?”, tună vocea unui tată. Dar nimeni nu mai vrea să asculte despre politica educației fiindcă încep elevii să iasă. Toți, grupați, la 11.15 fix, când au fost dați afară din săli.
Mai ușor decât la Simulare
„A fost ușor, mult mai ușor decât la simulare…”, spune un băiat cu fața încadrată de o mască mare. La simulare, rata de promovare a fost de peste 65%, ceea ce înseamnă că au speranțe mai mari acum. Mulți copii poartă în continuare măștile. De emoție, nu și le-au mai dat jos. „Textele au fost ușoare de data asta, am ținut minte mai bine. La primul, la ăla cu indici de timp ce ai scris?”, se oprește un băiat să-l întrebe pe colegul lui. „«Duminică» și «vară» . Dar era și «după-amiază»”, îi răspunde sigur pe el un băiat care se apropie. Dintr-o dată sute de părinți și elevi formează o sală de clasă care rezolvă subiectele la română.
Băiatul care a ieșit primul are o întrebare legată de cerința despre diftong din grupurile de cuvinte „trăgeau – scânteia”. Încurajat de toți, se îndreaptă către o profesoară de română prinsă într-un alt grup. Femeia ia foaia cu subiecte și îi explică.
Discuțiile se epuizează, murmurul începe să scadă. Părinți și elevi pornesc în pâlcuri agale spre casă, uitându-se în urmă, parcă să nu piardă ceva.
„La mate sunt alea simple pentru care îți dă 5 puncte. Și poți greși că n-ai fost atent. E puțin, 5 puncte, dar dacă vrei la un liceu bun, e mult”, face calcule un părinte cu fața mohorâtă.
Joi, la ora 7, vor fi cu toții din nou aici. La proba de matematică.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4Fotografii: Dumitru Angelescu, Vlad Chirea, Andreea Archip
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro