La 27 de ani, și-a lăsat jobul în IT și construiește o casă pentru o mamă singură cu șase copii. Mai are nevoie de 5.000 de euro ca să o termine

“Pe cine văd eu acolo? Hai, vă dau voie să mă luați în brațe”, strigă Eli Neicuț, înainte să se lase pusă la pământ de trei copii care au ieșit în fugă din casă și i-au sărit în brațe.

“Uite, Eli, eu m-am spălat pe dinți”, îi spune unul dintre cei mici, după ce se ridică de pe jos. Ceilalți nu vor să fie mai prejos și rânjesc la Eli ca să îi arate că au dinții curați.

Sunt Alex, Gabi și Delia, trei dintre copiii Alexandrei Sava, o femeie de 31 de ani care, după mai multe episoade de violență conjugală – a fost abuzată, bătută și jignită de concubin -, și-a luat copiii și s-au refugiat toți într-un centru pentru victimele violenței domestice.

Cadoul de Crăciun

Acolo, în decembrie 2018, a cunoscut-o pe Eli. Îi place să creadă că Eli a fost cadoul de Crăciun de la Dumnezeu pentru ea.

“Toți au promis că mă ajută, dar până ai apărut tu, nu s-a întâmplat nimic”, îi spune Alexandra lui Eli Neicuț, la un an și jumătate după ce s-au întâlnit prima dată. Privește de sus, de la etajul casei noi din comuna Vedea, județul Giurgiu, către copiii ei, care se joacă afară. Casă care nu ar fi fost construită fără Eli.

Recomandări

Un posibil scenariu în războiul dintre Rusia și Ucraina. Sergiy Gerasymchuk, expert ucrainean în securitate: „Numai epuizarea ambelor părți poate duce la o încetare viabilă a focului” | Interviu

Curtea e încă un mic șantier, cu grămezi de scânduri, cărămizi și ciment și șanțuri pentru conductele de apă și pentru cablurile de electricitate, care nu au fost montate încă.

“Ce ai crezut despre mine atunci? Că sunt o fată care vorbește mult, nu?”, râde Eli.

A renunțat la jobul din corporație pentru a se dedica voluntariatului

Eli Neicuț are 27 de ani, iar anul trecut și-a dat demisia de la compania IT în care lucra și s-a dedicat complet lumii ONG-iste. Și-a luat un job full time la Magic Camp, asociația care ajută familiile copiilor cu boli grave, iar în restul timpului se ocupă de vlogul său despre voluntariat, Eli Vorbește.

Tânăra face voluntariat din liceu, dar declicul a venit când a cunoscut-o pe Alexandra la adăpostul pentru victimele violenței domestice. A mers acolo, împreună cu câțiva colegi, să ducă daruri pentru mame și copii. Pe Alexandra a remarcat-o pentru că toți cei mici erau tot timpul curați, bine îngrijiți și politicoși, iar Alexandra nu îi împingea de la spate să ia cât mai multe cadouri de la oamenii de la București, așa cum făceau alte mame.

Recomandări

Guvernul Colectiv. La nouă ani de la tragedie, demisionarul Victor Ponta și colegii lui de cabinet sunt în continuare în prim-planul politicii

“Copiii Alexandrei erau cu totul diferiți, ea era diferită. Atunci m-am atașat de ei”, povestește Eli.

A fugit de acasă cu copiii din cauza bărbatului violent

“Din cauza bătăilor și pentru că el obișnuia să bea foarte mult, stăteam cu copiii pe stradă”, își amintește Alexandra. A trecut prin multe până și-a făcut curaj să plece.

Bărbatul cu care a încercat să întemeieze o familie și cu care a locuit timp de 14 ani a lovit-o de nenumărate ori, i-a spart capul, a rănit-o cu un cuțit, cu foarfeca, cu tot ce prindea să o lovească atunci când alcoolul îi întuneca mintea.

Alexandra însăși a rămas orfană de mamă la 7 ani, iar de la 10 a tot stat prin centre pentru copii. Nu a vrut ca ai ei să aibă aceeași viață.

Eu nu am avut mamă, dar ei au o mamă, pe mine, și am zis că trebuie să fac ceva pentru copiii mei, să le ofer un viitor mai bun.

Alexandra Sava:

Doi ani a stat într-un adăpost pentru mame și copii, până a reușit să strângă bani ca să cumpere o casă. A ținut de alocațiile copiilor până a reușit să strângă peste 10.000 de lei. Ar fi vrut să stea undeva cu chirie, dar nu a primit-o nimeni cu șase copii, nici în alte centre, de unde i se spunea să renunțe la trei dintre ei, de parcă ar fi fost simple obiecte, pentru că nu sunt suficiente locuri.

Recomandări

Maia Sandu obține o victorie a la Pirus: o victorie importantă care anunță un an foarte greu

A cumpărat o casă din chirpici din alocațiile copiilor

“Ziceau să-i las la stat. Și le spuneam că nu pot. Nu pot să o fac. Mai bine stau cu ei pe stradă, dacă nu găsesc unde să mă duc, decât să mă despart de ei sau să-i despart pe ei”, subliniază Alexandra.

În 2017, din banii strânși din alocațiile copiilor și din ce mai muncea cu ziua pe la oameni, a cumpărat o casă mică, din chirpici, în Vedea, județul Giurgiu. Nu era mult, dar era casa lor.

Nu mai locuise nimeni de 10 ani acolo, așa că a muncit mult ca să o pună cât de cât la punct. Nici mobilă nu era în casă. A muncit cu ziua pentru un geam, pentru o pernă, pentru o farfurie, până a reușit să o transforme într-un cămin.

Cu ziua muncește și acum, prin sat și la o fermă din apropiere, și câștigă câteva zeci de lei pe zi. Programul începe dimineața, devreme, pe la 5.00, iar cât este ea la muncă, fata cea mare, Claudia, care are 12 ani, are grijă de frații ei mai mici, până pleacă la școală.

O familie de avocați, cântăreți și polițiști

“Singura soluție să ajungă cineva în viață este să învețe. Pentru asta mă chinui pentru ei, să învețe, să-i trimit la școală zi de zi. Le iau caiete, le iau ce le trebuie, doar să învețe, că în rest mă ocup eu de toate”, spune Alexandra Sava.

E mândră de copiii ei. Până la 11 ani, Ștefania nu a ratat niciun premiu I la școală. Vrea să fie un avocat bun și abia așteaptă să termine școala, apoi liceul și apoi să intre la Facultatea de Drept. Delia, 8 ani, își dorește ca într-o zi să fie o cântăreață la fel de talentată și de cunoscută precum cea care îi poartă numele.

Alex, 6 ani, își dorește să fie polițist și, când va fi gata casa cea nouă, va trebui să ajungă la un compromis cu Gabi, 5 ani, cel mai mic dintre frați, în ceea ce privește camera lor. Va fi suficient loc și pentru mașinuțe, și pentru pistoale de jucărie? Și să fie oare de acord cu nuanța pe care o vrea Gabi pe pereți, un verde care să amintească de Ben 10, supereroul lui preferat, sau să țină strâns de culoarea lui preferată, albastru?

Mezinul familiei umflă un balon – un cadou de la Eli. Îl strânge la capăt între degete și apoi lasă aerul să iasă din el, încet și cu un țiuit asurzitor. După ce tot aerul iese din balon, Gabi râde, mândru de isprava lui.

Ana, 9 ani, nu știe ce se va face când va fi mare, dar știe că va fi ceva legat de cărți, pentru că îi place să citească. Povestirea ei preferată e ”Banul muncit”, din care a învățat că trebuie să o ajute pe mama ei, să învețe bine la școală și să nu o supere, iar când e la muncă, să facă curat în casă.

“Dacă te apuci să faci o casă, eu știu un…”

Când Eli a cunoscut-o pe Alexandra, ea și copiii erau deja mutați în casa din chirpici. Tânăra a continuat să o viziteze pe Alexandra și pe cei mici și și-a dat seama că familia are nevoie de ajutor, de o casă a lor în care să trăiască în liniște.

Planul inițial era de a repara casa veche, însă construcția nu are nici măcar fundație, iar specialiștii pe care i-a consultat i-au spus că nu merită investiția. Eli a renunțat la acest plan, dar a continuat să le vorbească prietenilor, cunoscuților, tuturor celor care voiau să audă sau nu despre Alexandra și copiii ei.

“Și am început să aud expresia eu știu un… Unii îmi spuneau dacă te apuci să faci o casă, să știi că eu știu un electrician. Sau eu știu un arhitect. Sau eu știu un constructor”, povestește Eli Neicuț.

Toate semnele arătau că trebuie să construiască o casă pentru Alexandra.

Așa că pe 5 noiembrie 2019, după multă alergătură după hârtii, avize, certificate și autorizații, Eli s-a apucat să facă o casă.

Un vis în care au crezut opt oameni

Dar socoteala de-acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, iar Eli și-a dat curând seama că nu e atât de ușor să construiești o casă pe cât pare la televizor. A reușit să strângă în jurul ei câțiva oameni, prieteni care cunoșteau alți prieteni care cunoșteau alți oameni dispuși să ajute.

Au strâns donații în contul unei asociații care a oferit, practic, cadrul legal pentru asta, au găsit – cu greu, pentru că unii se tem să se implice în proiectele ONG-urilor – o echipă de constructori, au găsit un arhitect, un proiectant și un electrician, iar câteva magazine mari de materiale de construcții i-au ajutat cu materiale gratuite. Și copiii au muncit pentru a strânge bani: au făcut brățări și felicitări, pe care le-au vândut.

Eli și prietenii ei au reușit să strângă peste 80.000 de lei pentru casă și în doar două luni, în decembrie anul trecut, erau deja ridicați pereții și montat acoperișul.

“La început nu credeam că o să ajungem aici, mă gândeam că sunt doar promisiuni, că oamenii o să mă judece că am șase copii și o să mă întrebe de ce am făcut atâția. Dar când am văzut că s-a trasat fundația, am zis, Doamne, ăsta e un vis din care nu vreau să mă trezesc”, își amintește Alexandra momentul în care a început oficial construcția noii ei case.

“E o casă construită de la zero, cu zero oameni care să creadă în visul ăsta”, o completează Eli. “Bine, nu zero, șapte”, adaugă ea, referindu-se la Alexandra și cei șase “pitici”.

Și cu ea, opt, pentru că visul aproape împlinit al familiei Alexandrei Sava a pornit de la ea. “Dacă nu era Eli, nu ajungeam aici”, mărturisește Alexandra.

Mai au nevoie de câteva mii de euro

Eli Neicuț a urmărit întreaga poveste a Alexandrei pe vlogul ei, unde a postat fiecare moment în care a mai fost pusă o cărămidă la casa – și visul – familiei Sava.

Eli și echipa ei mai au nevoie de doar 5.000 de euro pentru a face pereții interiori, pentru a zugrăvi și a pune la punct ultimele detalii ca noul cămin să fie, într-adevăr, “acasă”.

Până când casa lor va fi gata, Alexandra și copiii continuă să locuiască în casa din chirpici, unde împart două camere.

Cine vrea să doneze pentru ca familia Sava să aibă, în sfârșit, o casă și pentru ca acei mici să viseze fiecare din patul lui o poate face în contul de mai jos:

Nume: ASOCIAȚIA FABRICA DE FAPTE BUNE

IBAN: RO50INGB0000999909004618

Banca: INGB CENTRALA

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 39

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro