În noiembrie 2018, primarul oraşului Horezu, din Vâlcea, anunţa triumfalist că lucrările sunt în fază finală, iar noua staţiune Vârful lui Roman îi aşteaptă pe turişti. Prima pârtie, de 800 de metri, fusese dată în folosinţă.
Detalile pe care primarul Nicolae Sărdărescu a uitat să le spună turiştilor erau că staţiunea nu avea curent electric, apă şi canalizare, iar drumul de acces era aproape impracticabil iarna.
Istoria unui
proiect eşuat
Terenurile din
zona Vârful lui Roman, un vârf de munte la 14 kilometri distanţă de Horezu, sunt
în proprietatea obştii locale, care numără câteva mii de persoane. Localnicii
s-au gândit să profite de tot acest teren pe care îl au şi să facă o nouă
staţiune de schi, modernă. Zona are un potanţial turistic uriaş.
Au găsit şi un
investitor, Nicu Hagivreta, care a deschis pârtia de schi. Obştea a oferit
teren şi pentru pensiuni şi restaurante, iar multe s-au deschis curând,
patronii încercând să facă parte din primul val care să profite de pe urma
fluxului de turişti.
Existau probleme la început, precum drumul prost şi lipsa utilităţilor, însă investitorii au fost convinşi de obşte şi de primarul din Horezu că lucrurile se vor rezolva. Nu s-a întâmplat nimic, însă. Toate planurile au fost întârziate sau abandonate.
Staţiune cu
generatoare electrice
Pârtia şi pensiunile au fost construite înainte ca în staţiunea de la 1.600 de metri să ajungă şi curentul electric. Fără să ţină cont de asta, primarul din Horezu a anunţat deschiderea staţiunii, iar turiştii au venit în primul weekend cu zăpadă. Nu au avut parte de vacanţa promisă.
„Oamenii au
venit, dar nu a putut să-i dea drumul, că au fost probleme tehnice la
generator. După aceea, au fost 2-3 weekenduri în care era un viscol sus de nu
puteai să stai. A prins vreo 2-3 weekenduri în care drumul era cu probleme,
veneau turiştii şi se întorceau înapoi”, ne-a povestit Mircea Lera, şeful
Salvamont Vâlcea.
Aşa a trecut
staţiunea iarna, cu generatoare şi panouri fotovoltaice. În primăvară,
investitorul a tras linie şi a realizat că iese pe minus.
Dintre toate
pensiunile construite, doar 4 au rămas funcţionale. „Au baterii,
acumulatori, grup, dar nu e un business. Toţi se vaită”, spune Mircea Lera.
Ca staţiunea să
aibă curent, e nevoie de investiţii majore. Nici măcar un stâlp nu există acum.
Problema principală este una birocratică şi legală: obştea deţine terenul, dar
nu îl poate înstrăina, aşa că nu există bază legală pentru lucrări de investiţii
de asemenea anvergură.
O altă problemă ţine de partea financiară: construirea stâlpilor şi conectarea la reţea este o lucrare costisitoare. Dacă turismul nu promite să genereze bani, nu există prea multe stimulente pentru a aduce curentul. Vârful lui Roman e prins într-un cerc vicios.
Drum îngust şi
periculos
Pentru a ajunge
din Horezu la Vârful lui Roman, trebuie urcat pe un drum de 14 kilometri în
serpetine. Drumul are doar câţiva metri lăţime şi e bun cât să încapă o maşină
şi să rămână puţin loc lângă.
În plus, nici nu
este asfaltat. În staţiuna de cinci stele promisă de autorităţi, se ajunge pe
un drum forestier.
Iarna, cine nu
îşi echipează maşina cu lanţuri nu are nicio şansă să urce, iar nici
respectarea regulilor nu e vreo garanţie.
„Poliţia a pus
panou, că trebuie lanţuri. Cum se întâmplă în România, 90% îşi pun lanţuri, 10%
nu. Vine cu BMW cu tracţiune pe spate, fără lanţuri, şi aici i se suceşte
maşina şi stă 2 ore să o întoarcă. Vin ăilalţi de jos şi nu mai pot să treacă,
intorc şi pleacă. Şi ăla pune recenzie pe net: La ce staţiune să te duci, că
era drumul blocat?!” , ne povesteşte Mircea Lera, despre problemele din
zonă.
Din cauza
statutului juridic al proprietăţii obştii, nici nu se pot face investiţii la
drum. Ar trebui să fie cedat Consiliului Judeţean, însă acest lucru este
ilegal. Până când juriştii nu vor găsi o soluţie, spre staţiunea promisă se va
putea ajunge doar cu mare dificultate şi cu mult noroc.
” Obştea nu are voie să înstrăineze terenul, CJ nu poate investi şi nici Primăria, pentru că terenul aparţine obştii. Ca să faci drumul acolo trebuie luate toate concesiunile, dezmembrate, refăcut contracte, să reintabulezi”, ne explică Mircea Lera, care estimează că totul ar mai putea dura 2-3 ani.
Pârtie
amplasată în vânt
Nu există curent,
nu există apa curentă şi nici canalizare. Dar există pârtia de schi. Cel puţin,
primii 800 de metri din ea.
Doar că terenul
pe care l-a dat obştea pentru pârtie nici nu putea fi mai prost: chiar pe
muchia unui vârf, direct în bătaia vântului. „Pârtia nu e extraordinar de
mare. Acolo unde i-au dat teren nu prea se pun pârtii, că e pe muchie. Pe
muchie bate vântul aproape tot timpul, nu poţi să schiezi, îşi spulberă zăpada
de acolo”, spune Mircea Lera.
În aceste
condiţii, turiştii care au venit au fost puţini şi nu au lăsat comentarii
favorabile la plecare. În curând, şi proprietarii au început să abandoneze
proiectul.
„Unii au
renunţat. După ce au pus pârtia, asta i-a resuscitat puţin şi i-a îndârjit pe
unii să mai investească, dar uşor-uşor a scăzut iar dorinţa”.